15 definiții pentru creatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creatu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 143 / P: cre-a~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: fr créature, lat, it creatura] 1 Om. 2 Ființă. 3 Animal. 4 Monstru. 5 (Bis) Orice creație a lui Dumnezeu. 6 (Prt) Individ. 6 (Înv) Fiu în raport cu părinții. 8-9 Persoană care își datorează (averea), (situația sau) poziția socială unei persoane influente.

CREATÚRĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.

CREATÚRĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.

CREATÚRĂ, creaturi, s. f. 1. Ființă vie, făptură; (peiorativ) om, individ. Creaturi de felul celei care ședea lîngă mine mai văzusem. GALACTION, O. I 57. 2. (În vechiul regim; urmat de determinări în genitiv) Persoană care s-a ridicat nu prin merite personale, ci datorită protecției cuiva; protejat al unui om influent, ale cărui dorințe le îndeplinește cu fidelitate. X este o creatură a prefectului.Pronunțat: cre-a-.

CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura].

CREATÚRĂ s. f. ființă umană, făptură; (peior.) individ. (< fr. créature, lat. creatura)

CREATÚRĂ ~i f. 1) peior. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; făptură; viețuitoare; animal. 2) fam. Persoană care trezește neîncredere; om suspect; individ. [Sil. cre-a-] /<fr. créature, lat. creatura

creatură f. 1. ființă creată; 2. omul, în opozițiune cu D-zeu: 3. fig. persoană care datorește alteia poziția ori averea ei.

*creatúră (ea 2 silabe) f., pl. ĭ (lat. creatura). Ființă creată, făptură. Om (față de Dumnezeŭ). Fig. Persoană care datorește alteĭa pozițiunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creatúră (cre-a-) s. f., g.-d. art. creatúrii; pl. creatúri

creatúră s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creatúrii; pl. creatúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREATÚRĂ s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

creatu s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.

CREATU s. animal, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură.

Intrare: creatură
creatură substantiv feminin
  • silabație: cre-a-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creatu
  • creatura
plural
  • creaturi
  • creaturile
genitiv-dativ singular
  • creaturi
  • creaturii
plural
  • creaturi
  • creaturilor
vocativ singular
plural