opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

CREANȚIER1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.

CREANȚIER1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.

CREANȚIER2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Din fr. créancier.

CREANȚIER2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Din fr. créancier.

creanțier, ~ă [At: DA / P: cre-an-ți-er / Pl: ~e / E: fr créancier] 1 sm Creditor. 2 sn Registru în care se înscriu creanțele (3-4).

* CREANȚIER (pl. -ere) sn. ⚚ Registru în care se înscriu creanțele.

CREANȚIER, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. – Pronunțat: cre-an-ți-er.

CREANȚIER s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / < fr. créancier].

CREANȚIER s. n. registru în care se înscriu creanțele. (< fr. créancier)

CREANȚIER ~i m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier

Ortografice DOOM

creanțier1 (creditor) (rar) (desp. cre-an-ți-er) s. m., pl. creanțieri

creanțier2 (registru) (desp. cre-an-ți-er) s. n., pl. creanțiere

creanțieră (rar) (desp. cre-an-ți-e-) s. f., g.-d. art. creanțierei; pl. creanțiere

creanțier2 (registru) (cre-an-ți-er) s. n., pl. creanțiere

creanțier1 (creditor) (rar) (cre-an-ți-er) s. m., pl. creanțieri

creanțieră (cre-an-ți-e-) s. f., g.-d. art. creanțierei; pl. creanțiere

creanțier (persoană) s. m. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțieri

creanțier (registru) s. n. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiere

creanțieră s. f. (sil. cre-an-ți-e-), g.-d. art. creanțierei; pl. creanțiere

Intrare: creanțier (persoană)
  • silabație: cre-an-ți-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creanțier
  • creanțierul
  • creanțieru‑
plural
  • creanțieri
  • creanțierii
genitiv-dativ singular
  • creanțier
  • creanțierului
plural
  • creanțieri
  • creanțierilor
vocativ singular
  • creanțierule
  • creanțiere
plural
  • creanțierilor
Intrare: creanțier (registru)
creanțier2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: cre-an-ți-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creanțier
  • creanțierul
  • creanțieru‑
plural
  • creanțiere
  • creanțierele
genitiv-dativ singular
  • creanțier
  • creanțierului
plural
  • creanțiere
  • creanțierelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: creanțieră
  • silabație: cre-an-ți-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creanțieră
  • creanțiera
plural
  • creanțiere
  • creanțierele
genitiv-dativ singular
  • creanțiere
  • creanțierei
plural
  • creanțiere
  • creanțierelor
vocativ singular
  • creanțieră
  • creanțiero
plural
  • creanțierelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creanțier, creanțierisubstantiv masculin
creanțieră, creanțieresubstantiv feminin

etimologie:

creanțier, creanțieresubstantiv neutru

  • 1. Registru în care se ține evidența creanțelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Creanță + -ier. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.