7 definiții pentru creanțier (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREANȚIER1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
CREANȚIER1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
creanțier, ~ă [At: DA / P: cre-an-ți-er / Pl: ~e / E: fr créancier] 1 sm Creditor. 2 sn Registru în care se înscriu creanțele (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREANȚIER s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / < fr. créancier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CREANȚIER s. n. registru în care se înscriu creanțele. (< fr. créancier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
creanțier2 (registru) (desp. cre-an-ți-er) s. n., pl. creanțiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
creanțier2 (registru) (cre-an-ți-er) s. n., pl. creanțiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
creanțier (registru) s. n. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: cre-an-ți-er
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
creanțier, creanțieresubstantiv neutru
- 1. Registru în care se ține evidența creanțelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Creanță + sufix -ier. DEX '98 DEX '09