4 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRĂCÁN s. n. v. crăcană.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană.

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană.

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană.

crăca sf [At: COSTINESCU / V: cra~, crăcan smn / Pl: ~ne / E: cracă + -ană] 1 Cracă ramificată în formă de „V”. 2 Obiect din lemn desfăcut la un capăt în două sau mai multe brațe. 3 (Pex) Fiecare dintre ramificațiile unui obiect bifurcat. 4 Obiect cu două brațe. 5 (Pex) Locul unde se bifurcă o crăcană (4). 6 (Pex) Loc unde ramurile unui copac formează un unghi Si: prăjină. 7 (Mol) Prăjină bifurcată la un capăt pentru sprijinit crengile prea încărcate cu fructe sau frânghia cu rufe puse la uscat. 8 (Mol) Furcă pe care stă cumpăna de la fântână. 9 (Pex) Spânzurătoare. 10 Sapă al cărei tăiș are forma a două coarne. 11 (Lpl) Corn1 (49). 12 (Lpl) Corn1 (61). 13 Ac de păr. 14 Pieptene cu dinții rari pentru strâns părul. 15 Unealtă bifurcată la capăt pentru împănat friptura cu usturoi sau slănină. 16 Lemne prinse în unghi pe care se așază plugul Si: (reg) cobilă, cotumbă, croc, iapă, traglă, trăgători. 17 Pirostrii. 18 Unealtă din trei pari uniți la vârf, de care se agață ceaunul Si: (reg) cujbă, cotumbă. 19 Capră de lemne. 20 (Buc) Furcă de lemn. 21 (Reg; lpl) Lemne între care intră proțapul Si: gemănare. 22 (Arg) Pantaloni. 23 (Pop; îs) Om ~ Om cu picioare lungi și strâmbe. 24 (Îs) Undiță ~ Undiță cu doi sau trei craci. 25 (Mol) Varietate de struguri albi sau negri cu ciorchini lungi, deșirați, cu rămurele alterne Si: căldărușă, crăcănată (7). 26 Vin din crăcană (25) Si: (reg) căldărușă, crăcănată (8). 27 (Îs) Poamă ~ Poamă băbească.

crăcăna [At: DELAVRANCEA, H. T. 132 / Pzi: ~nez / E: crăcană] 1 vr (Înv; d. plante) A se ramifica. 2 vr (D. obiecte) A se bifurca. 3-4 vtr (D. oameni) A(-și) desface picioarele Si: (reg) a (se) băscăcăra, a (se) răscăcăra, (pop) a (se) răscrăcăra.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de «V»; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt te două sau în mai multe brațe; ramificațiile unui obiect bifurcat. [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. ◊ Fig. Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADOVEANU, N. P. 187. 8. 2. Ramură de copac bifurcată ia un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. Scîrția... cumpăna [fîntînii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. 3. (Mai ales la pl.) Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPIRESCU, L. 396. II. s. n. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din asemenea struguri. – Variantă: crăcán (ODOBESCU, S. I 91) s. n.

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. (Despre picioare) A se desface, a se întinde în lături, a se rășchira; (despre oameni) a-și întinde picioarele în lături. [Femeile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un brîu alb întins d-a lungul curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cu zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204.

CRĂCÁNĂ1 ~e f. 1) Băț lung, bifurcat la un capăt, având diferite întrebuințări. 2) Ramă de fier, în formă de cerc, având trei picioare pe care se pune ceva la fiert; pirostrii. 3) Unealtă improvizată din trei bețe lungi, unite sus, așezate în formă de piramidă, de care se atârnă deasupra focului un vas în care se fierbe ceva. 4) Capră de tăiat lemne. /crac + suf. ~ană

CRĂCÁNĂ2 ~e f. 1) Varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ană

A SE CRĂCĂNÁ mă ~éz intranz. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături (luând o poziție neestetică). /Din crăcană

crăcană f. 1. prăjină cu doi craci ca o furcă de fân; 2. unealtă de lemn cu două sau trei picioare de care se spânzură căldarea; 3. ac cu craci; 4. Mold. scaunul tăietorilor de lemne; 5. varietate de struguri.

crăcănà v. a desface și întinde cracii, picioarele.

crăcánă f., pl. e și ănĭ (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la vîrf p. a susținea ceva. (În Munt. și crácan, n., pl. e). Poamă crăcană (Mold.), un fel de strugurĭ negri cu ramurile rare (Butuciĭ care îi produc se numesc „butucĭ crăcanĭ”, ca adj.). În Munt. crîngană (d. crîng) ca s. f.

crăcănéz v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac craciĭ, ramific: a crăcăna un compas. V. refl. Îmĭ desfac craciĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crăca s. f., g.-d. art. crăcanei; pl. crăcane

crăcăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. crăcănez, 3 crăcănea; conj. prez. 1 sg. să crăcănez, 3 să crăcăneze

crăca s. f., g.-d. art. crăcanei; pl. crăcane

crăcăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 crăcănea

crăcánă s. f., g.-d. art. crăcánei; pl. crăcáne

crăcăná vb., ind. prez. 1 sg. crăcănéz, 3 sg. și pl. crăcăneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRĂCÁNĂ s. v. capră, coarne, cobilă, prăjină.

CRĂCĂNÁ vb. (pop. și fam.) a se crăci, a se răscrăcăna, (reg.) a se târși. (Ce te-ai ~ așa?)

CRĂCĂNÁ vb. v. bifurca, ramifica.

CRĂCA s. pirostrie, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mîță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)

crăca s. v. CAPRĂ. COARNE. COBILĂ. PRĂJINĂ.

CRĂCĂNA vb. (pop.) a se crăci, a se răscrăcăra, (reg.) a se tîrși. (Ce te-ai ~ așa?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crăcánă, crăcane, s.f. – 1. Creangă cu capăt bifurcat. 2. Furcă de lemn. – Din cracă + suf. -ană (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRĂCANĂ subst. 1. – N., olt. (Grș 18). Crăcănel, act. 3. Crăcănuș, Ion (Grș 18).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

crăcan, crăcane s. n. 1. (intl.) pantaloni. 2. cadru confecționat dintr-o sârmă mai groasă al jucăriei numite „invizibilă”.

la crăcan expr. (intl.) buzunarul pantalonului.

Intrare: cracană
cracană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: crăcană
crăcană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăca
  • crăcana
plural
  • crăcane
  • crăcanele
genitiv-dativ singular
  • crăcane
  • crăcanei
plural
  • crăcane
  • crăcanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcan
  • crăcanul
  • crăcanu‑
plural
  • crăcane
  • crăcanele
genitiv-dativ singular
  • crăcan
  • crăcanului
plural
  • crăcane
  • crăcanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crăcană
Crăcană nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crăcană
Intrare: crăcăna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crăcăna
  • crăcănare
  • crăcănat
  • crăcănatu‑
  • crăcănând
  • crăcănându‑
singular plural
  • crăcănea
  • crăcănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crăcănez
(să)
  • crăcănez
  • crăcănam
  • crăcănai
  • crăcănasem
a II-a (tu)
  • crăcănezi
(să)
  • crăcănezi
  • crăcănai
  • crăcănași
  • crăcănaseși
a III-a (el, ea)
  • crăcănea
(să)
  • crăcăneze
  • crăcăna
  • crăcănă
  • crăcănase
plural I (noi)
  • crăcănăm
(să)
  • crăcănăm
  • crăcănam
  • crăcănarăm
  • crăcănaserăm
  • crăcănasem
a II-a (voi)
  • crăcănați
(să)
  • crăcănați
  • crăcănați
  • crăcănarăți
  • crăcănaserăți
  • crăcănaseți
a III-a (ei, ele)
  • crăcănea
(să)
  • crăcăneze
  • crăcănau
  • crăcăna
  • crăcănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crăca, crăcanesubstantiv feminin

  • 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac. DEX '09 DLRLC
    sinonime: crac diminutive: crăcănuță
    • format_quote [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. DLRLC
    • format_quote figurat Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADOVEANU, N. P. 187. DLRLC
  • 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Scîrția... cumpăna [fântânii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. DLRLC
  • 3. Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pirostrie
    • 3.1. Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPIRESCU, L. 396. DLRLC
  • 4. Capră de tăiat lemne. NODEX
  • 5. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Cracă + sufix -ană. DEX '09 DEX '98

crăcăna, crăcănezverb

  • 1. A(-și) desface picioarele în lături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Femeile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un brîu alb întins d-a lungul curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cu zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204. DLRLC
etimologie:
  • crăcană DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.