10 definiții pentru crăiasă

CRĂIÁSĂ, crăiese, s. f. (În basme) Împărăteasă, regină, zână. [Pr.: cră-ia-] – Crai + suf. -easă.

CRĂIÁSĂ, crăiese, s. f. (Poetic sau în basme) Împărăteasă, regină, zână. [Pr.: cră-ia-] – Crai + suf. -easă.

CRĂIÁSĂ, crăiese, s. f. (Astăzi numai poetic sau în basme) Împărăteasă, regină. P-un nor de aur Lunecînd, A zînelor crăiasă Venea, cu părul rîurînd Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și împărați, oameni în samă băgați. CREANGĂ, P. I 279. Arald! strigă crăiasa- las’ fota să-mi ascund... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund. EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. Niciodată n-o să iasă Lunapalida crăiasă- Să te-învăluie cu raze. BENIUC, V. 18. ◊ (Numai în basme) Crăiasa albinelor = regina albinelor. Cum mergea el, mulțămit în sine pentru această facere de bine, număr iată i se înfățișează înainte crăiasa albinelor. CREANGĂ, P. 239. Ș-apoi fost-an fost poftiți la nuntă... crăiasa albinelor și crăiasa zînelor, minunea minunilor din ostrovul florilor. CREANGĂ, P. 279.

crăiásă s. f., g.-d. art. crăiései; pl. crăiése

crăiásă s. f., g.-d. art. crăiései; pl. crăiése

CRĂIÁSĂ s. v. damă, împărăteasă, mamă, matcă, mireasă, regină, suverană, zână.

CRĂIÁSĂ ~iése f. înv. Soție de crai; împărăteasă. [G.-D. crăiesei; Sil. cră-ia-] /crai + suf. ~easă

crăiasă f. regină (învechit): s’ajung mireasă, s’ajungi crăiasă AL.

crăĭásă f., pl. ĭese (d. craĭ). Vechĭ. Nevastă de craĭ (regină saŭ principesă).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crăiásă s. v. DAMĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. MIREASĂ. REGINĂ. SUVERANĂ. ZÎNĂ.

Intrare: crăiasă
crăiasă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăia crăiasa
plural crăiese crăiesele
genitiv-dativ singular crăiese crăiesei
plural crăiese crăieselor
vocativ singular
plural