8 definiții pentru crâncenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâncenie sf [At: BĂLCESCU, M. V. 313 / Pl: ~ii / E: crâncen + -ie] (Înv) 1 Cruzime. 2 Ferocitate.

CRÂNCENÍE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie.

CRÂNCENÍE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie.

CRÎNCENÍE, crîncenii, s. f. (Învechit) Cruzime, asprime. Matei pedepsi însă cu crîncenie pe cerbicoșii nobili unguri din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 210.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crânceníe (înv.) s. f., art. crâncenía, g.-d. art. crânceníei; pl. crânceníi, art. crânceníile

crânceníe s. f., art. crâncenía, g.-d. art. crânceníei; pl. crânceníi, art. crânceníile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÂNCENÍE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

crîncenie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

Intrare: crâncenie
crâncenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncenie
  • crâncenia
plural
  • crâncenii
  • crânceniile
genitiv-dativ singular
  • crâncenii
  • crânceniei
plural
  • crâncenii
  • crânceniilor
vocativ singular
plural

crâncenie

etimologie:

  • Crâncen + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09