12 definiții pentru crâncen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRÂNCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

CRÂNCEN1 adv. Cu violență. /<sl. kronțina

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

CRÎNCÉN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. In lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, Întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel ízbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

crî́ncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crấncen adj. m., pl. crấnceni; f. crấncenă, pl. crấncene

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crâncene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat.

CRÎNCEN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).

Intrare: crâncen
crâncen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncen
  • crâncenul
  • crâncenu‑
  • crâncenă
  • crâncena
plural
  • crânceni
  • crâncenii
  • crâncene
  • crâncenele
genitiv-dativ singular
  • crâncen
  • crâncenului
  • crâncene
  • crâncenei
plural
  • crânceni
  • crâncenilor
  • crâncene
  • crâncenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)