2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

crâcnire1 sf [At: DA ms / V: cârc~ / Pl: ~ri / E: crâcni1] 1 Producere a sunetului imitat prin interjecția crâc Si: crâcneală (1), crâcnit (1). 2 (Înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest.

crâcnire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: crâcni2] (Buc) Producere a sunetului specific ciocănirii Si: crâcnit2.

CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii; pl. crâcníri

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii

CRÂCNÍRE s. v. protest.

crâcni1 vi [At: DA / Pzi: ~nesc / E: crâc + -ni] 1 A produce sunetul imitat prin interjecția crâc. 2 (Înv; fig) A protesta.

crâcni2 vi [At: E. GRIGOROVITZA, N. REV. R. I, 64 / Pzi: ~nesc / E: fo] (Buc) A emite sunetul specific ciocănitorii.

CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CÂRCNÍ vb. IV v. crâcni.

CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CÎRCNÍ vb. IV v. crîcni.

CRÎCNÍ, crîcnesc, vb. IV. Intranz. (întrebuințat mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. ♦ (Rar) Tranz. A spune, a dezvălui o taină. Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. – Variante:cîrcni (ALECSANDRI, T. I 53), (regional) crîgní (POPESCU, B. III 142) vb. IV.

CRÎCNÍRE s. f. Acțiunea de a crîcni. Era atîta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară cînd... îi primea dojenile fără o crîcnire. REBREANU, R. I 119.

crâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 să crâcneáscă

crâcní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâcneáscă

CRÂCNÍ vb. v. protesta.

arată toate definițiile

Intrare: crâcni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crâcni crâcnire crâcnit crâcnind singular plural
crâcnește crâcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crâcnesc (să) crâcnesc crâcneam crâcnii crâcnisem
a II-a (tu) crâcnești (să) crâcnești crâcneai crâcniși crâcniseși
a III-a (el, ea) crâcnește (să) crâcnească crâcnea crâcni crâcnise
plural I (noi) crâcnim (să) crâcnim crâcneam crâcnirăm crâcniserăm, crâcnisem*
a II-a (voi) crâcniți (să) crâcniți crâcneați crâcnirăți crâcniserăți, crâcniseți*
a III-a (ei, ele) crâcnesc (să) crâcnească crâcneau crâcni crâcniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cârcni cârcnire cârcnit cârcnind singular plural
cârcnește cârcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cârcnesc (să) cârcnesc cârcneam cârcnii cârcnisem
a II-a (tu) cârcnești (să) cârcnești cârcneai cârcniși cârcniseși
a III-a (el, ea) cârcnește (să) cârcnească cârcnea cârcni cârcnise
plural I (noi) cârcnim (să) cârcnim cârcneam cârcnirăm cârcniserăm, cârcnisem*
a II-a (voi) cârcniți (să) cârcniți cârcneați cârcnirăți cârcniserăți, cârcniseți*
a III-a (ei, ele) cârcnesc (să) cârcnească cârcneau cârcni cârcniseră
Intrare: crâcnire
crâcnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâcnire crâcnirea
plural crâcniri crâcnirile
genitiv-dativ singular crâcniri crâcnirii
plural crâcniri crâcnirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)