2 intrări

20 de definiții

CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii; pl. crâcníri

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii

CRÂCNÍRE s. v. protest.

CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CÂRCNÍ vb. IV v. crâcni.

CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CÎRCNÍ vb. IV v. crîcni.

CRÎCNÍ, crîcnesc, vb. IV. Intranz. (întrebuințat mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. ♦ (Rar) Tranz. A spune, a dezvălui o taină. Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. – Variante:cîrcni (ALECSANDRI, T. I 53), (regional) crîgní (POPESCU, B. III 142) vb. IV.

CRÎCNÍRE s. f. Acțiunea de a c r î c n i. Era atîta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară cînd... îi primea dojenile fără o crîcnire. REBREANU, R. I 119.

crâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 să crâcneáscă

crâcní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâcneáscă

CRÂCNÍ vb. v. protesta.

A CRÂCNÍ ~ésc intranz. A-și exprima nemulțumirea cu voce slabă și nedeslușit; a protesta murmurând. /cârc + suf. ~ni

crăcnì v. a nu zice cârc, a nu rosti un sunet.

crîcnésc v. intr. și tr. (vsl. krŭknonti, a ciripi, „a cîrcîi”, kríkŭ, strigăt; sîrb. kriknuti, a crîcni, krik, strigăt, graknuti, a striga; rus. kriknutĭ, a răcni, kérknutĭ, a ciripi, a piscui. V. cîrc, cîrcotă, cîr, cricesc). Fam. Zic ceva în semn de nemulțămire [!]: l-am mituit c'un pol ca să nu crîcnească, nicĭ n'a crîcnit de frică! V. glămujdez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRÎCNÍ vb. a murmura, a protesta, (pop.) a cîrti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~?)

CRÎCNÍRE s. crîcneală, murmur, protest, (pop.) cîrteálă, (înv.) răpștíre. (Se aude o ~.)

Intrare: crâcni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crâcni crâcnire crâcnit crâcnind singular plural
crâcnește crâcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crâcnesc (să) crâcnesc crâcneam crâcnii crâcnisem
a II-a (tu) crâcnești (să) crâcnești crâcneai crâcniși crâcniseși
a III-a (el, ea) crâcnește (să) crâcnească crâcnea crâcni crâcnise
plural I (noi) crâcnim (să) crâcnim crâcneam crâcnirăm crâcniserăm, crâcnisem*
a II-a (voi) crâcniți (să) crâcniți crâcneați crâcnirăți crâcniserăți, crâcniseți*
a III-a (ei, ele) crâcnesc (să) crâcnească crâcneau crâcni crâcniseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cârcni cârcnire cârcnit cârcnind singular plural
cârcnește cârcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cârcnesc (să) cârcnesc cârcneam cârcnii cârcnisem
a II-a (tu) cârcnești (să) cârcnești cârcneai cârcniși cârcniseși
a III-a (el, ea) cârcnește (să) cârcnească cârcnea cârcni cârcnise
plural I (noi) cârcnim (să) cârcnim cârcneam cârcnirăm cârcniserăm, cârcnisem*
a II-a (voi) cârcniți (să) cârcniți cârcneați cârcnirăți cârcniserăți, cârcniseți*
a III-a (ei, ele) cârcnesc (să) cârcnească cârcneau cârcni cârcniseră
Intrare: crâcnire
crâcnire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâcnire crâcnirea
plural crâcniri crâcnirile
genitiv-dativ singular crâcniri crâcnirii
plural crâcniri crâcnirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)