2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâcnire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: crâcni2] (Buc) Producere a sunetului specific ciocănirii Si: crâcnit2.

crâcnire1 sf [At: DA ms / V: cârc~ / Pl: ~ri / E: crâcni1] 1 Producere a sunetului imitat prin interjecția crâc Si: crâcneală (1), crâcnit (1). 2 (Înv; fig) Protestare. 3 (Fig) Protest.

CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni.

crâcni1 vi [At: DA / Pzi: ~nesc / E: crâc + -ni] 1 A produce sunetul imitat prin interjecția crâc. 2 (Înv; fig) A protesta.

crâcni2 vi [At: E. GRIGOROVITZA, N. REV. R. I, 64 / Pzi: ~nesc / E: fo] (Buc) A emite sunetul specific ciocănitorii.

CÂRCNÍ vb. IV v. crâcni.

CÂRCNÍ vb. IV v. crâcni.

CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CÎRCNÍ vb. IV v. crîcni.

CRÎCNÍ, crîcnesc, vb. IV. Intranz. (întrebuințat mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. ♦ (Rar) Tranz. A spune, a dezvălui o taină. Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. – Variante:cîrcni (ALECSANDRI, T. I 53), (regional) crîgní (POPESCU, B. III 142) vb. IV.

CRÎCNÍRE s. f. Acțiunea de a crîcni. Era atîta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară cînd... îi primea dojenile fără o crîcnire. REBREANU, R. I 119.

CRÎGNÍ vb. IV v. crîcni.

A CRÂCNÍ ~ésc intranz. A-și exprima nemulțumirea cu voce slabă și nedeslușit; a protesta murmurând. /cârc + suf. ~ni

crăcnì v. a nu zice cârc, a nu rosti un sunet.

crîcnésc v. intr. și tr. (vsl. krŭknonti, a ciripi, „a cîrcîi”, kríkŭ, strigăt; sîrb. kriknuti, a crîcni, krik, strigăt, graknuti, a striga; rus. kriknutĭ, a răcni, kérknutĭ, a ciripi, a piscui. V. cîrc, cîrcotă, cîr, cricesc). Fam. Zic ceva în semn de nemulțămire: l-am mituit c’un pol ca să nu crîcnească, nicĭ n’a crîcnit de frică! V. glămujdez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii; pl. crâcníri

crâcníre s. f., g.-d. art. crâcnírii

crâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 să crâcneáscă

crâcní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâcneáscă

arată toate definițiile

Intrare: crâcnire
crâcnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâcnire
  • crâcnirea
plural
  • crâcniri
  • crâcnirile
genitiv-dativ singular
  • crâcniri
  • crâcnirii
plural
  • crâcniri
  • crâcnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: crâcni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâcni
  • crâcnire
  • crâcnit
  • crâcnitu‑
  • crâcnind
  • crâcnindu‑
singular plural
  • crâcnește
  • crâcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâcnesc
(să)
  • crâcnesc
  • crâcneam
  • crâcnii
  • crâcnisem
a II-a (tu)
  • crâcnești
(să)
  • crâcnești
  • crâcneai
  • crâcniși
  • crâcniseși
a III-a (el, ea)
  • crâcnește
(să)
  • crâcnească
  • crâcnea
  • crâcni
  • crâcnise
plural I (noi)
  • crâcnim
(să)
  • crâcnim
  • crâcneam
  • crâcnirăm
  • crâcniserăm
  • crâcnisem
a II-a (voi)
  • crâcniți
(să)
  • crâcniți
  • crâcneați
  • crâcnirăți
  • crâcniserăți
  • crâcniseți
a III-a (ei, ele)
  • crâcnesc
(să)
  • crâcnească
  • crâcneau
  • crâcni
  • crâcniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcni
  • cârcnire
  • cârcnit
  • cârcnitu‑
  • cârcnind
  • cârcnindu‑
singular plural
  • cârcnește
  • cârcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârcnesc
(să)
  • cârcnesc
  • cârcneam
  • cârcnii
  • cârcnisem
a II-a (tu)
  • cârcnești
(să)
  • cârcnești
  • cârcneai
  • cârcniși
  • cârcniseși
a III-a (el, ea)
  • cârcnește
(să)
  • cârcnească
  • cârcnea
  • cârcni
  • cârcnise
plural I (noi)
  • cârcnim
(să)
  • cârcnim
  • cârcneam
  • cârcnirăm
  • cârcniserăm
  • cârcnisem
a II-a (voi)
  • cârcniți
(să)
  • cârcniți
  • cârcneați
  • cârcnirăți
  • cârcniserăți
  • cârcniseți
a III-a (ei, ele)
  • cârcnesc
(să)
  • cârcnească
  • cârcneau
  • cârcni
  • cârcniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâgni
  • crâgnire
  • crâgnit
  • crâgnitu‑
  • crâgnind
  • crâgnindu‑
singular plural
  • crâgnește
  • crâgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâgnesc
(să)
  • crâgnesc
  • crâgneam
  • crâgnii
  • crâgnisem
a II-a (tu)
  • crâgnești
(să)
  • crâgnești
  • crâgneai
  • crâgniși
  • crâgniseși
a III-a (el, ea)
  • crâgnește
(să)
  • crâgnească
  • crâgnea
  • crâgni
  • crâgnise
plural I (noi)
  • crâgnim
(să)
  • crâgnim
  • crâgneam
  • crâgnirăm
  • crâgniserăm
  • crâgnisem
a II-a (voi)
  • crâgniți
(să)
  • crâgniți
  • crâgneați
  • crâgnirăți
  • crâgniserăți
  • crâgniseți
a III-a (ei, ele)
  • crâgnesc
(să)
  • crâgnească
  • crâgneau
  • crâgni
  • crâgniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâcnire

etimologie:

  • vezi crâcni
    surse: DEX '98 DEX '09

crâcni cârcni crâgni

  • 1. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba.
    exemple
    • Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188.
      surse: DLRLC
    • Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93.
      surse: DLRLC
    • O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340.
      surse: DLRLC
    • Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar tranzitiv A spune, a dezvălui o taină.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârc + sufix -ni.
    surse: DEX '98 DEX '09