2 intrări

5 definiții

COTORÂT ~uri n. Operație agrotehnică constând în înlăturarea sistematică a rădăcinilor și a lăstarilor porniți din tulpina subterană a butucului de viță de vie. /a coborî + suf. ~ât

cotorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotorăsc

A COTORÎ́ ~ăsc tranz. (butuci de viță de vie) A săpa în jur și a tăia rădăcinile superficiale. /Din cotor

cotorî, cotorăsc, vb. IV (reg.) 1. a ridica vița de vie și a o lega de araci. 2. a tăia lăstarii de vie inutili. 3. a scormoni pământul în jurul butucului viței de vie; a cuibări. 4. a jumuli o pasăre. 5. a bate pe cineva cu un cotor de mătură. 6. a căuta ceva cu de-amănuntul; a cotrobăi.

cotorắsc, a -î́ v. tr. (d. cotor). Sap vița la rădăcină, îĭ schimb pămîntu și o curăț de uscăturĭ.

Intrare: cotorât
cotorât
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotorât, cotorât cotorâtul cotorâ cotorâta
plural cotorâți cotorâții cotorâte cotorâtele
genitiv-dativ singular cotorât cotorâtului cotorâte cotorâtei
plural cotorâți cotorâților cotorâte cotorâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotorî
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotorî cotorâre cotorât cotorând singular plural
cotorăște, cotoraște* cotorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotorăsc (să) cotorăsc cotoram cotorâi cotorâsem
a II-a (tu) cotorăști (să) cotorăști cotorai cotorâși cotorâseși
a III-a (el, ea) cotorăște, cotoraște* (să) cotorască cotora cotorî cotorâse
plural I (noi) cotorâm (să) cotorâm cotoram cotorârăm cotorâserăm, cotorâsem*
a II-a (voi) cotorâți (să) cotorâți cotorați cotorârăți cotorâserăți, cotorâseți*
a III-a (ei, ele) cotorăsc (să) cotorască cotorau cotorâ cotorâseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)