cotorât², ~ă a [At: DA ms / V: ~tărit³, ~rit² / Pl: ~âți, ~e / E: cotorî] 1 (D. plante) Care este ridicat și legat de araci. 2 (D. plante) Care s-a agățat de ceva cu cârceii. 3 (D. vie) Căreia i s-au tăiat vițele. 4 (D. vie) Care a fost săpată. 5 (D. păsări) Care a fost jumulită. 6 Bătut² cu un cotor (53). 7 Cotrobăit².