2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTÓC, cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. – Cf. cotoi.

COTÓC, cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. – Cf. cotoi.

cotóc [At: LB / V: ~tóg / Pl: ~óci sm, -oáce sn / E: bg котак] 1 sm (Reg) Cotoi. 2 sm (Dep) Bou mic și slab. 3 sm (Pan) Lemnișoare încovoiate, în care se introduc scândurile, spre a alcătui codârla căruței. 4 sm (Pan) Lemn în formă de triunghi care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 5 sm (Pan) Fiecare dintre carâmbii scării Si: drugi, fuștei. 6 sn (Reg; pan) Drug în care se articulează cotorul la grapa de spini. 7 sn (Pan) Mâner de care se apucă o roabă. 8 sm (Pan; țes) Fiecare dintre cele două fofeze găurite ale alergătoarei, în care sunt băgate bețele cu mosoarele. 9-11 sn (Bot; reg) Inflorescența răchitei, salciei, plopului Si: mâțișori, pisicei. 12 sm (Reg) Picior de pasăre fript Si: cotoi.

cotoc m. f. 1. cotoiu (în Tr. și Oltenia); 2. pl. cotoaiele carului; 3. fușteii natrei. [V. cotoiu].

cotóc m. (var. din cotoĭ, motoc și bg. koták, motan). Vest Cotoĭ, motan (Ĭov. 56, 114, 117 și 118). S. n., pl. oace. Fie-care din cele doŭă lemne în care intră spetezele și formează la un loc codirla caruluĭ. La țesut fie-care din cele doŭă lemne care susțin bețele pe care se învîrtesc mosoarele și care, la un loc, seamănă a codirlă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotoc2 (obiect) s. n., pl. cotoace

cotoc1 (motan) s. m., pl. cotoci

cotoc1 (motan, mâțișor) s. m., pl. cotoci

cotoc2 (obiect) s. n., pl. cotoace

cotóc (zool., bot.) s. m., pl. cotóci

cotóc (instrument) s. n., pl. cotoáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTÓC s. v. cotoi, motan, pisoi.

COTOC s. (TEHN.) fofează, (reg.) fuscel, lăturaș. (~ la alergătoarea de urzit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cotóc (-ci), s. m.1. Pisoi. – 2. La car, talpă. – 3. La războiul de țesut, traversa de piept. – 4. La roabă, mîner. – 5. Inflorescența unor copaci, cum sînt salcia sau plopul. Sl. kotŭka „pisică” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 77), sau mai probabil din sl. kotŭ „pisică”; cu suf. -oc. Cu alt suf. s-a format cotoi, s. m. (motan; traversă; mîner de ferăstrău; Arg., crai), cuvînt mai folosit decît cel anterior (după Pușcariu, Dacor., III, 1091; DAR; și Pușcariu, Lr., 281, de la *cătoilat. cattus, cu influența sl.). – Der. cotoci (var. cotîrci, cotoi), vb. (a se aduna la un loc pisicile). Pare a fi același cuvînt ca cotoi, s. n. (pulpă; picior de pasăre; os), pe care DAR îl consideră în legătură cu cot, „articulație care unește brațul cu antebrațul”, și Scriban cu cotonog, dar care poate reprezenta și aceeași trecere semantică de la lat. musculusmus; de aici cotolan, s. n. (știulete de porumb); cotoier, s. m. (Olt., la nunțile țărănești, persoană însărcinată cu organizarea ospățului). Cotoșman, s. m. (motan, cotoi; picior de pasăre) este un der. de la cotoc, sau mai curînd de la pl. cotoci, cu suf. expresiv -man (Cihac, II, 77; DAR; Skok 66), și încrucișat cu contuș, cf. aici.

Intrare: cotoc (tehn.)
cotoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoc
  • cotocul
  • cotocu‑
plural
  • cotoace
  • cotoacele
genitiv-dativ singular
  • cotoc
  • cotocului
plural
  • cotoace
  • cotoacelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotoc (zool., bot.)
cotoc1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoc
  • cotocul
  • cotocu‑
plural
  • cotoci
  • cotocii
genitiv-dativ singular
  • cotoc
  • cotocului
plural
  • cotoci
  • cotocilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotoc, cotocisubstantiv masculin

etimologie:
  • cf. cotoi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.