2 intrări

13 definiții

COTÓC, cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. – Cf. cotoi.

COTÓC, cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. – Cf. cotoi.

cotóc2 (obiect) s. n., pl. cotoáce

cotóc1 (motan, mâțișor) s. m., pl. cotóci

cotóc (instrument) s. n., pl. cotoáce

cotóc (zool., bot.) s. m., pl. cotóci

COTÓC s. v. cotoi, motan, pisoi.

cotóc (-ci), s. m.1. Pisoi. – 2. La car, talpă. – 3. La războiul de țesut, traversa de piept. – 4. La roabă, mîner. – 5. Inflorescența unor copaci, cum sînt salcia sau plopul. Sl. kotŭka „pisică” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 77), sau mai probabil din sl. kotŭ „pisică”; cu suf. -oc. Cu alt suf. s-a format cotoi, s. m. (motan; traversă; mîner de ferăstrău; Arg., crai), cuvînt mai folosit decît cel anterior (după Pușcariu, Dacor., III, 1091; DAR; și Pușcariu, Lr., 281, de la *cătoilat. cattus, cu influența sl.). – Der. cotoci (var. cotîrci, cotoi), vb. (a se aduna la un loc pisicile). Pare a fi același cuvînt ca cotoi, s. n. (pulpă; picior de pasăre; os), pe care DAR îl consideră în legătură cu cot, „articulație care unește brațul cu antebrațul”, și Scriban cu cotonog, dar care poate reprezenta și aceeași trecere semantică de la lat. musculusmus; de aici cotolan, s. n. (știulete de porumb); cotoier, s. m. (Olt., la nunțile țărănești, persoană însărcinată cu organizarea ospățului). Cotoșman, s. m. (motan, cotoi; picior de pasăre) este un der. de la cotoc, sau mai curînd de la pl. cotoci, cu suf. expresiv -man (Cihac, II, 77; DAR; Skok 66), și încrucișat cu contuș, cf. aici.

cotoc m. f. 1. cotoiu (în Tr. și Oltenia); 2. pl. cotoaiele carului; 3. fușteii natrei. [V. cotoiu].

cotóc m. (var. din cotoĭ, motoc și bg. koták, motan). Vest Cotoĭ, motan (Ĭov. 56, 114, 117 și 118). S. n., pl. oace. Fie-care din cele doŭă lemne în care intră spetezele și formează la un loc codirla caruluĭ. La țesut fie-care din cele doŭă lemne care susțin bețele pe care se învîrtesc mosoarele și care, la un loc, seamănă a codirlă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTÓC s. (TEHN.) fofează, (reg.) fuscél, lăturáș. (~ la alergătoarea de urzit.)

cotóc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.

Intrare: cotoc (motan; -i)
cotoc (motan; -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotoc cotocul
plural cotoci cotocii
genitiv-dativ singular cotoc cotocului
plural cotoci cotocilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotoc (instrument; -oace)
cotoc (instrument; -oace) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotoc cotocul
plural cotoace cotoacele
genitiv-dativ singular cotoc cotocului
plural cotoace cotoacelor
vocativ singular
plural