6 definiții pentru cotoc (tehn.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotóc [At: LB / V: ~tóg / Pl: ~óci sm, -oáce sn / E: bg котак] 1 sm (Reg) Cotoi. 2 sm (Dep) Bou mic și slab. 3 sm (Pan) Lemnișoare încovoiate, în care se introduc scândurile, spre a alcătui codârla căruței. 4 sm (Pan) Lemn în formă de triunghi care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 5 sm (Pan) Fiecare dintre carâmbii scării Si: drugi, fuștei. 6 sn (Reg; pan) Drug în care se articulează cotorul la grapa de spini. 7 sn (Pan) Mâner de care se apucă o roabă. 8 sm (Pan; țes) Fiecare dintre cele două fofeze găurite ale alergătoarei, în care sunt băgate bețele cu mosoarele. 9-11 sn (Bot; reg) Inflorescența răchitei, salciei, plopului Si: mâțișori, pisicei. 12 sm (Reg) Picior de pasăre fript Si: cotoi.

cotóc m. (var. din cotoĭ, motoc și bg. koták, motan). Vest Cotoĭ, motan (Ĭov. 56, 114, 117 și 118). S. n., pl. oace. Fie-care din cele doŭă lemne în care intră spetezele și formează la un loc codirla caruluĭ. La țesut fie-care din cele doŭă lemne care susțin bețele pe care se învîrtesc mosoarele și care, la un loc, seamănă a codirlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotóc2 (obiect) s. n., pl. cotoáce

cotóc (instrument) s. n., pl. cotoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTOC s. (TEHN.) fofează, (reg.) fuscel, lăturaș. (~ la alergătoarea de urzit.)

Intrare: cotoc (tehn.)
cotoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoc
  • cotocul
  • cotocu‑
plural
  • cotoace
  • cotoacele
genitiv-dativ singular
  • cotoc
  • cotocului
plural
  • cotoace
  • cotoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)