5 definiții pentru cotoc (instrument; -oace)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotóc [At: LB / V: ~tóg / Pl: ~óci sm, -oáce sn / E: bg котак] 1 sm (Reg) Cotoi. 2 sm (Dep) Bou mic și slab. 3 sm (Pan) Lemnișoare încovoiate, în care se introduc scândurile, spre a alcătui codârla căruței. 4 sm (Pan) Lemn în formă de triunghi care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 5 sm (Pan) Fiecare dintre carâmbii scării Si: drugi, fuștei. 6 sn (Reg; pan) Drug în care se articulează cotorul la grapa de spini. 7 sn (Pan) Mâner de care se apucă o roabă. 8 sm (Pan; țes) Fiecare dintre cele două fofeze găurite ale alergătoarei, în care sunt băgate bețele cu mosoarele. 9-11 sn (Bot; reg) Inflorescența răchitei, salciei, plopului Si: mâțișori, pisicei. 12 sm (Reg) Picior de pasăre fript Si: cotoi.

cotóc m. (var. din cotoĭ, motoc și bg. koták, motan). Vest Cotoĭ, motan (Ĭov. 56, 114, 117 și 118). S. n., pl. oace. Fie-care din cele doŭă lemne în care intră spetezele și formează la un loc codirla caruluĭ. La țesut fie-care din cele doŭă lemne care susțin bețele pe care se învîrtesc mosoarele și care, la un loc, seamănă a codirlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotóc (instrument) s. n., pl. cotoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTOC s. (TEHN.) fofează, (reg.) fuscel, lăturaș. (~ la alergătoarea de urzit.)

Intrare: cotoc (instrument; -oace)
cotoc (instrument; -oace) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoc
  • cotocul
  • cotocu‑
plural
  • cotoace
  • cotoacele
genitiv-dativ singular
  • cotoc
  • cotocului
plural
  • cotoace
  • cotoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)