4 definiții pentru cotoc (instrument; -oace)

cotóc (instrument) s. n., pl. cotoáce

cotóc m. (var. din cotoĭ, motoc și bg. koták, motan). Vest Cotoĭ, motan (Ĭov. 56, 114, 117 și 118). S. n., pl. oace. Fie-care din cele doŭă lemne în care intră spetezele și formează la un loc codirla caruluĭ. La țesut fie-care din cele doŭă lemne care susțin bețele pe care se învîrtesc mosoarele și care, la un loc, seamănă a codirlă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTÓC s. (TEHN.) fofează, (reg.) fuscél, lăturáș. (~ la alergătoarea de urzit.)

Intrare: cotoc (instrument; -oace)
cotoc (instrument; -oace) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotoc cotocul
plural cotoace cotoacele
genitiv-dativ singular cotoc cotocului
plural cotoace cotoacelor
vocativ singular
plural