2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotlét [At: NEGRUZZI, S. I, 207 / V: ~tă sf / Pl: ~e sn, sf, ~éți sm / E: fr côtelette] 1-3 sn Coastă de vițel, de berbec sau de porc, împreună cu felia de carne corespunzătoare din mușchiul spinării. 4 sn Friptură din cotlet (1). 5 sm (Fam) Favoriți (mari și deși).

COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor; antricot. 2. (La pl.) Favoriți. – Din fr. côtelette.

COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor; antricot. 2. (La pl.) Favoriți. – Din fr. côtelette.

COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. V. costiță. Rămaserăm la un han să gustăm cîte ceva. Ni se servi două cotlete arse, pîine neagră și vin acru. BOLINTINEANU, O. 281. Cere cotlete și biftecuri. I. IONESCU, M. 684. 2. (La pl., familiar) Favoriți. Își trăgea cotletele grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete streine... pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. III 26.

COTLÉT s.n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. 2. (La pl.; fam.) Favoriți. [< fr. côtelette].

COTLÉT s. n. 1. antricot. 2. (pl.) favoriți (III). (< fr. côtelette)

COTLÉT ~e n. 1) Bucată de carne de vită sau de porc, tăiată din regiunea intercostală; antricot; costiță. 2) Friptură din asemenea carne. /<fr. côtelette

cocléț sn [At: ȘEZ. VIII, 147 / V: cotléț smn, ~éte, cotléte, cotlét, cogléte, codl~ sm, corl~ smn, corléte, corlétiu, cotléj sm / Pl: ~i și (mai rar) ~e/ E: nct] 1 Parte a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. 2 (Pan; îf coclete) Ochiuri ale împletiturii de la ciorapi. 3 (Pex) Împletitură la ciorap. 4 (Pex; îf corleț) Scândură pe care se fac ițele. 5 Lemn ce se pune peste cârpa cu caș. 6 (Îf corlete) Frământător pe care se pune covata, când se face pâine. 7 (Îf coclete) Înveliș verde al alunelor. 8 (Îf coclete) Clanță. 9 (Îf corleț) Genunchi dinapoi al calului. 10 (Pre; îf corleț, codleț) Piele îngroșată a cailor sub genunchiul dinainte Si: castană. 11 (Îf cocleți) Parte a căruței nedefinită mai de aproape. 12 Cotor de măr. 13 Ciorchine de strugure.

cocléț m. (var. din gogleț, goglează). Fir drept care are un laț pin care trec firele urzeliĭ și care, unindu-se cu alte fire, formează ița. Greșeală la năvădit cînd firu trece pintre iță și spată și formează ochĭurĭ (nodurĭ, inele). Fig. A căuta cuĭva coclețĭ, a căuta nod în papură, a-ĭ căuta defecte. – În Trans. cocleț, corleț și cogleț, n., pl. e; în Mold. nord. și cotleț. – P. înț. de „diareĭe”, V. colețĭ, crîmpiță.

costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).

*cotlétă f., pl. e (fr. côtelette, dim. d. côte, coastă. V. coastă). Barb. Costiță (la bucătărie). Fig. Iron. Barbă lăsată numaĭ de la ureche pînă în mijlocu obrazuluĭ. – Și cotlet, n., pl. e (costiță) și masc. (barbă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotlét (antricot) (co-tlet) s. n., pl. cotléte

cotlét (antricot) s. n. (sil. -tlet), pl. cotléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTLET s. antricot, (prin Mold.) tarac. (Un ~ de porc.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cotlét (cotléte), s. n.1. Antricot. – 2. (S. m.) Favoriți. – Var. (1) cotletă. Fr. côtelette.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COTLET, cotlete, s.n. Piesă cuprinzând osul și carnea aferentă, decupată din partea superioară a coastelor de la batal, miel, porc, vițel, cerb, căprioară. Prin cotlet de pasăre se înțelege pieptul de pasăre dezosat și curățat de pieliță, fiecare jumătate fiind servită pe osul aferent de la aripă, scurtat corespunzător.

Intrare: cotlet
  • silabație: co-tlet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotlet
  • cotletul
  • cotletu‑
plural
  • cotlete
  • cotletele
genitiv-dativ singular
  • cotlet
  • cotletului
plural
  • cotlete
  • cotletelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotleț
cotleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotlet

  • 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: antricot costiță tarac 2 exemple
    exemple
    • Rămaserăm la un han să gustăm cîte ceva. Ni se servi două cotlete arse, pîine neagră și vin acru. BOLINTINEANU, O. 281.
      surse: DLRLC
    • Cere cotlete și biftecuri. I. IONESCU, M. 684.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Friptură din asemenea carne.
      surse: NODEX
  • 2. (la) plural Favoriți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Își trăgea cotletele grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete streine... pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. III 26.
      surse: DLRLC

etimologie: