3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotil1- [At: DN3 / E: fr cotyle] Element prim de compunere cu semnificația „(referitor la o) cavitate”.

cotíl2 sn [At: MURNU, I. 95 / Pl: ~e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

COTIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) cavitate”. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle].

COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)

COTIL2(O)- elem. „cavitate”. (< fr. cotyl/o/-, cf. gr. kotyle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-COTIL „cavitate, gaură, scobitură”. ◊ gr. kotyle „adîncitură, cavitate” > fr. -cotyle, engl. -cotyl, germ. -kotyl > rom. -cotil.

Intrare: cotil (pref.)
cotil1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cotil
Intrare: cotil (s.m.)
cotil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotil
  • cotilul
  • cotilu‑
plural
  • cotili
  • cotilii
genitiv-dativ singular
  • cotil
  • cotilului
plural
  • cotili
  • cotililor
vocativ singular
plural
Intrare: cotil (suf.)
cotil3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cotil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotil (s.m.)

  • 1. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: