3 intrări

11 definiții

cotil1- [At: DN3 / E: fr cotyle] Element prim de compunere cu semnificația „(referitor la o) cavitate”.

cotíl2 sn [At: MURNU, I. 95 / Pl: ~e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

COTIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) cavitate”. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle].

COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)

COTIL2(O)- elem. „cavitate”. (< fr. cotyl/o/-, cf. gr. kotyle)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-COTIL „cavitate, gaură, scobitură”. ◊ gr. kotyle „adîncitură, cavitate” > fr. -cotyle, engl. -cotyl, germ. -kotyl > rom. -cotil.

Intrare: cotil (subst.)
cotil (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotil cotilul
plural cotili cotilii
genitiv-dativ singular cotil cotilului
plural cotili cotililor
vocativ singular
plural
Intrare: cotil (pref.)
cotil (pref.)
prefix (I7-P)
Intrare: cotil (suf.)
cotil (suf.)
sufix (I7-S)