2 intrări

20 de definiții

COTCODĂCÍRE, cotcodăciri, s. f. Acțiunea de a cotcodăci.V. cotcodăci.

COTCODĂCÍRE, cotcodăciri, s. f. Acțiunea de a cotcodăci.V. cotcodăci.

COTCODĂCÍRE, cotcodăciri, s. f. Acțiunea de a cotcodăci; cotcodăceală. Tot felul de behăituri anormale, de trîmbițări ieșite din gamă, de cotcodăciri neobișnuite se înfrățiră, ridicîndu-se în tămbălău. ANGHEL, PR. 97.

cotcodăcíre s. f., g.-d. art. cotcodăcírii; pl. cotcodăcíri

cotcodăcíre s. f., g.-d. art. cotcodăcírii; pl. cotcodăcíri

COTCODĂCÍRE s. v. cotcodăcit.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.

COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre găini) A scoate sunete caracteristice (mai ales după ce a ouat). Ograda e plină de păsări, găini, rațe, gîște; toate cotcodâcesc și măcăiesc, căci a venit gospodina. CAMILAR, TEM. 50. După vrun ceas de ședere, [găina] sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. Aud cotcodăcind în podul grajdului! ALECSANDRI, T. I 385. Găina care cotcodăcește seara dimineața n-are ouă. ◊ (Rar, despre cocoși) Cocoșul cotcodăcește și cîrîie cînd prind a țîșni, trezite de sulițările răsăritului, rîndunicile de sub streșini. CAMILAR, TEM. 26 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost, a trăncăni, a pălăvrăgi. Milescu... cotcodăcea ca găinile. D. ZAMFIRESCU, R. 112. ◊ Tranz. Ei, nu mai cotcodăci aceleași lucruri, mă plictisești. CONTEMPORANUL, VII 500.

cotcodăcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 să cotcodăceáscă

cotcodăcí vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotcodăceáscă

COTCODĂCÍ vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina ~.)

COTCODĂCÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

A COTCODĂCÍ ~ésc intranz. 1) (despre găini) A scoate sunete caracteristice speciei (după ce s-au ouat); a face „cotcodac-cotcodac”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din cotcodac

codcodăcì v. V. cotcodăci. [Derivat din cotcodac!].

cotcodăcì v. a cânta (se zice de găină când vrea să ouă).

cotcodăcésc, a v. intr. (d. cotcodac și rudă cu vsl. sîrb. kokodakati, bg. kudkudákam, rus. kudákatĭ, rut. kudkudákati, ceh. kotkodákati; ung. kotkodácsolni și kokodácsolni; germ. gackern ș. a.). Fac „cotcodac”: găina cotcodăcește. Fig. Iron. Fac gură mereŭ, tot protestez: baba cotcodăcea. – Și cotcorogesc (Munt.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTCODĂCÍRE s. cotcodăceală, cotcodăcit. (~ găinilor.)

COTCODĂCÍ vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina ~.)

cotcodăcí vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: cotcodăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotcodăci cotcodăcire cotcodăcit cotcodăcind singular plural
cotcodăcește cotcodăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotcodăcesc (să) cotcodăcesc cotcodăceam cotcodăcii cotcodăcisem
a II-a (tu) cotcodăcești (să) cotcodăcești cotcodăceai cotcodăciși cotcodăciseși
a III-a (el, ea) cotcodăcește (să) cotcodăcească cotcodăcea cotcodăci cotcodăcise
plural I (noi) cotcodăcim (să) cotcodăcim cotcodăceam cotcodăcirăm cotcodăciserăm, cotcodăcisem*
a II-a (voi) cotcodăciți (să) cotcodăciți cotcodăceați cotcodăcirăți cotcodăciserăți, cotcodăciseți*
a III-a (ei, ele) cotcodăcesc (să) cotcodăcească cotcodăceau cotcodăci cotcodăciseră
Intrare: cotcodăcire
cotcodăcire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotcodăcire cotcodăcirea
plural cotcodăciri cotcodăcirile
genitiv-dativ singular cotcodăciri cotcodăcirii
plural cotcodăciri cotcodăcirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)