3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

costumare sf [At: DN2 / V: (înv) ~tiu~ / Pl: ~mări / E: costuma] 1 Îmbrăcare a unui costum (12) Si: costumat1 (1). 2 Travestire. 3 (Fig) Disimulare.

COSTUMÁRE, costumări, s. f. Acțiunea de a se costuma și rezultatul ei. – V. costuma.

COSTUMÁRE, costumări, s. f. Acțiunea de a se costuma și rezultatul ei. – V. costuma.

COSTUMÁRE s.f. Acțiunea de a se costuma și rezultatul ei; costumație. [< costuma].

costiuma vtr vz costuma

costumá [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tiu~ / Pzi: ~méz / E: costum] 1 vt A îmbrăca pe cineva cu un costum (12). 2 vr A se îmbrăca cu un costum (12). 3-4 vtr A (se) travesti. 5 vt (Fig) A disimula.

COSTUMÁ, costumez, vb. I. Refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc. – Din fr. costumer.

COSTUMÁ, costumez, vb. I. Refl. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc. – Din fr. costumer.

COSTUMÁ, costumez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca (la bal, pe scenă etc.) cu un costum special.

COSTUMÁ vb. I. refl. A se îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.). [< fr. costumer].

COSTUMÁ vb. tr., refl. a (se) îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.); a deghiza. (< fr. costumer)

costumár, -ă adj. De costum ◊ „«Secolul mărgăritarelor» este numit veacul șaisprezece în cartea celor «Cinci secole de istorie costumară românească» a lui Al. Alexianu.” Săpt. 22 XI 74 p. 8 (din costum + -ar)

A COSTUMÁ ~éz tranz. A face să se costumeze; a îmbrăca cu un costum. /<fr. costumer

A SE COSTUMÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A îmbrăca un costum special pentru bal mascat. 2) (despre actori) A îmbrăca un costum corespunzător rolului dat. /<fr. se costumer

costumà v. a îmbrăca cu un costum.

costumar a. privitor la costume: arheologie costumară.

*costumár m. (d. costum; fr. costumier). Cel ce face, vinde saŭ procură costume de bal saŭ de teatru saŭ îngrijește de costumele unuĭ teatru.

*costuméz v. tr. (fr. costumer). Îmbrac în costum de bal costumat orĭ de teatru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costumáre s. f., g.-d. art. costumắrii; pl. costumắri

costumáre s. f., g.-d. art. costumării; pl. costumări

costumá (a ~) vb., ind. prez. 3 costumeáză

costumá vb., ind. prez. 1 sg. costuméz, 3 sg. și pl. costumeáză

Intrare: costumare
costumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costumare
  • costumarea
plural
  • costumări
  • costumările
genitiv-dativ singular
  • costumări
  • costumării
plural
  • costumări
  • costumărilor
vocativ singular
plural
Intrare: costuma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • costuma
  • costumare
  • costumat
  • costumatu‑
  • costumând
  • costumându‑
singular plural
  • costumea
  • costumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • costumez
(să)
  • costumez
  • costumam
  • costumai
  • costumasem
a II-a (tu)
  • costumezi
(să)
  • costumezi
  • costumai
  • costumași
  • costumaseși
a III-a (el, ea)
  • costumea
(să)
  • costumeze
  • costuma
  • costumă
  • costumase
plural I (noi)
  • costumăm
(să)
  • costumăm
  • costumam
  • costumarăm
  • costumaserăm
  • costumasem
a II-a (voi)
  • costumați
(să)
  • costumați
  • costumați
  • costumarăți
  • costumaserăți
  • costumaseți
a III-a (ei, ele)
  • costumea
(să)
  • costumeze
  • costumau
  • costuma
  • costumaseră
costiuma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: costumar
costumar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costumar
  • costumarul
  • costumaru‑
  • costuma
  • costumara
plural
  • costumari
  • costumarii
  • costumare
  • costumarele
genitiv-dativ singular
  • costumar
  • costumarului
  • costumare
  • costumarei
plural
  • costumari
  • costumarilor
  • costumare
  • costumarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

costumare

  • 1. Acțiunea de a se costuma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: costumație

etimologie:

  • vezi costuma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

costuma costiuma

  • 1. A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieșirea în scenă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deghiza

etimologie: