4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

costișá vi [At: LB / Pzi: ~șéz / E: costiș3] (Înv) A înainta oblic.

costíș1 sm vz costeș

costiș2 sn vz costișă

costíș3, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i,/ E: coastă + -iș] (Înv) 1 a Înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziș. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruței. 6 sn Lănțug care leagă dricul de crucea căruței.

costíșă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 69 / V: (reg) ~se, ~íș / Pl: ~șe / E: coastă + -iș] 1 Coastă de deal de întindere mică. 2 (Reg) Pantă prăpăstioasă Si: corhană, plisc, țurană.

coștíș sm vz costeș

COSTÍȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

COSTÍȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

COSTÍȘ1 s. n. v. costișă.

COSTÍȘ2, -Ă, costiși, -e, adj. (Rar) înclinat, aplecat, pe-o coastă, pieziș, oblic, strîmb. Potecă costișă.

COSTÍȘĂ, costișe, s. f. Coastă de deal, povîrniș, pantă. În lumina strălucită, cît bătea ochiul, cîmpuri și costișe mănoase se vedeau; bogăția pămîntului dormea în soarele lui august netulburată, liniștită ca și seninul cerului. SADOVEANU, O. I 508. Pe înclinarea lină a costișei, copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brîu în sus, din fînațul înalt, și înflorit. HOGAȘ, M. N. 150. [Omul] pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce. CREANGĂ, P. 41. Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui... ALECSANDRI, P. A. 210. – Variantă: (rar) costíș (ODOBESCU, S. III 183) s. n.

costíș adj. m., pl. costíși; f. costíșă, art. costíșa, pl. costíșe

costíșă s. f., art. costíșa, g.-d. art. costíșei; pl. costíșe

costíș adj. m., pl. costíși; f. sg. costíșă, pl. costíșe

costíșă s. f., art. costíșa, g.-d. art. costíșei; pl. costíșe

COSTÍȘ s. v. lambă, vătrai.

COSTÍȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial Care se află în unghi față de orizontală; pieziș; oblic. /coastă + suf. ~iș

COSTÍȘĂ ~e f. Porțiune de teren cu suprafață înclinată față de un plan orizontal; povârniș; pantă; versant; coastă. /coastă + suf. ~ișă

costiș a. și adv. pieziș, prăpăstios; pe costișe maluri BOL. ║ n. coastă de deal: pe drumul de costișe ce duce la Vaslui AL.

arată toate definițiile

Intrare: costiș
costiș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiș
  • costișul
  • costișu‑
  • costișă
  • costișa
plural
  • costiși
  • costișii
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costiș
  • costișului
  • costișe
  • costișei
plural
  • costiși
  • costișilor
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
Intrare: costișa
costișa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: costișă
costișă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costișă
  • costișa
plural
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costișe
  • costișei
plural
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
Intrare: costișă
costișă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costișă
  • costișa
plural
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costișe
  • costișei
plural
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)