costiș³, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i,/ E: coastă + -iș] (Înv) 1 a Înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziș. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruței. 6 sn Lănțug care leagă dricul de crucea căruței.

COSTIȘ², -Ă, costiși, -e, adj. (Rar) înclinat, aplecat, pe-o coastă, pieziș, oblic, strîmb. Potecă costișă.

COSTIȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial Care se află în unghi față de orizontală; pieziș; oblic. /coastă + suf. ~iș

COSTIȘ adv. (Mold., Ban.) Înclinat, pieziș. A: Din fundul groapei un gîrliciu strîmpt pînă în fața pămîntului costiș scotea. CANTEMIR IST. C: Koslish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -iș. Vezi și costișă. Cf. h o r ț i ș.

costiș a. și adv. pieziș, prăpăstios; pe costișe maluri BOL. ║ n. coastă de deal: pe drumul de costișe ce duce la Vaslui AL.

costíș adv. În coastă: a lovi costiș. Spre coastă, la deal: drumu ce suĭa costiș (VR. 1923, 4, 24). – La Od. n., pl. e = costișă, ca și la ChN. I, 43: pornesc din costiș doŭă văĭ.

costiș¹ (reg.) adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe corectat(ă)

costiș adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe

costiș adj. m., pl. costiși; f. sg. costișă, pl. costișe

costiș, -ă, costiși, -e, adj. – 1. Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALRRM, 1969: 29). – Din coastă + suf. -iș (DEX, MDA).

costiș, -ă, adj. – Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALR 1969: 29). – Din coastă (< lat. costa) + -iș.