4 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă

cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă

COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

COSITOÁRE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITOÁRE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITOÁRE, cositori și cositoare, s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.

COSITÓR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITÓR3, -OÁRE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

cositoáre (mașină) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri

cositór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoáre

cositoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri

cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre

Intrare: cositoare
cositoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cositoare cositoarea
plural cositori cositorile
genitiv-dativ singular cositori cositorii
plural cositori cositorilor
vocativ singular
plural
Intrare: cositor (cosește) (adj.)
cositor (adj.) adjectiv admite vocativul
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cositor cositorul cositoare cositoarea
plural cositori cositorii cositoare cositoarele
genitiv-dativ singular cositor cositorului cositoare cositoarei
plural cositori cositorilor cositoare cositoarelor
vocativ singular cositorule, cositoare* cositoare, cositoareo
plural cositorilor cositoarelor
Intrare: cositori
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cositori cositorire cositorit cositorind singular plural
cositorește cositoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cositoresc (să) cositoresc cositoream cositorii cositorisem
a II-a (tu) cositorești (să) cositorești cositoreai cositoriși cositoriseși
a III-a (el, ea) cositorește (să) cositorească cositorea cositori cositorise
plural I (noi) cositorim (să) cositorim cositoream cositorirăm cositoriserăm, cositorisem*
a II-a (voi) cositoriți (să) cositoriți cositoreați cositorirăți cositoriserăți, cositoriseți*
a III-a (ei, ele) cositoresc (să) cositorească cositoreau cositori cositoriseră
Intrare: cositor (cosește) (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cositor cositorul
plural cositori cositorii
genitiv-dativ singular cositor cositorului
plural cositori cositorilor
vocativ singular cositorule, cositore
plural cositorilor
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cositor (cosește) cositoare

  • 1. adjectiv Care cosește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Mașină cositoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cosaș 3 exemple
    exemple
    • Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332.
      surse: DLRLC
    • Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153.
      surse: DLRLC
    • Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cosi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX