opțiuni
  • info
4 intrări
41 de definiții

Explicative DEX

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.

COSITORI (-oresc) vb. tr. 🔧 A spoi cu cositor, a acoperi cu un strat de cositor.

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORI cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor.

A COSITORI ~esc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

cosâtor, ~oare sf, a vz cositor1

cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioară / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

costoară sf vz cositor2

costori vt vz cositori

coștioară sf vz cositor2

custori v vz cositori

cuțitor sm vz cositor3

COSITOR1 I. sm. 🚜 Cel ce cosește, cosaș: cîte-o prepeliță sfîrîia pe deasupra ierburilor, gonită de apropierea ~ilor (SAD.).

COSITOARE, cositori și cositoare, s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.

COSITOR3, -OARE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

COSITOR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Din cosi + suf. -(i)toare.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș. – Din cosi + suf. -(i)tor.

COSITOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru cositul plantelor erbacee. [G.-D. cositorii] /a cosi + suf. ~toare

COSITOR2 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.

costorésc, V. cositoresc.

Ortografice DOOM

cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, 3 sg. cositorește, imperf. 1 cositoream; conj. prez. 1 sg. să cositoresc, 3 să cositorească

cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 să cositorească

cositori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 sg. și pl. cositorească

cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori

cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori

cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

cositoare (unealtă) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori

cositor adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; f. sg. și pl. cositoare

cositoare, pl. cositori

Sinonime

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITOR s. v. cosaș.

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)

Intrare: cositori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cositori
  • cositorire
  • cositorit
  • cositoritu‑
  • cositorind
  • cositorindu‑
 singular plural
  • cositorește
  • cositoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cositoresc
 (să)
  • cositoresc
  • cositoream
  • cositorii
  • cositorisem
a II-a (tu)
  • cositorești
 (să)
  • cositorești
  • cositoreai
  • cositoriși
  • cositoriseși
a III-a (el, ea)
  • cositorește
 (să)
  • cositorească
  • cositorea
  • cositori
  • cositorise
plural I (noi)
  • cositorim
 (să)
  • cositorim
  • cositoream
  • cositorirăm
  • cositoriserăm
  • cositorisem
a II-a (voi)
  • cositoriți
 (să)
  • cositoriți
  • cositoreați
  • cositorirăți
  • cositoriserăți
  • cositoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cositoresc
 (să)
  • cositorească
  • cositoreau
  • cositoriră
  • cositoriseră
costori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
custori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cositoare (mașină)
cositoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorile
genitiv-dativ singular
  • cositori
  • cositorii
plural
  • cositori
  • cositorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cositor (adj.)
cositor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorii
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
  • cositoare
  • cositoarei
plural
  • cositori
  • cositorilor
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
cosâtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cositor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
  • cositori
  • cositorii
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
  • cositori
  • cositorilor
vocativ singular
  • cositorule
plural
  • cositorilor
costoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuțitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositori, cositorescverb

  • 1. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea. DEX '09 DLRLC
    sinonime: spoi
    • format_quote A pus să-i cositorească cazanul. DLRLC
etimologie:

cositoare, cositorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină de cosit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește în fîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. DLRLC
    • format_quote Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537. DLRLC
  • comentariu Plural și: cositoare. DLRLC
etimologie:
  • Cosi + -toare. DEX '09 DEX '98

cositor, cositoareadjectiv

  • 1. Care cosește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mașină cositoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Cosi + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

cositor, cositorisubstantiv masculin
cositoare, cositoaresubstantiv feminin

  • 1. Cosaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cosaș
    • format_quote Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. DLRLC
    • format_quote Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. DLRLC
    • format_quote Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601. DLRLC
etimologie:
  • Cosi + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cositori” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1