10 definiții pentru cositor (cosește) (adj.)

cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioa / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITÓR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITÓR3, -OÁRE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

cositór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoáre

cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre

COSITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)

Intrare: cositor (cosește) (adj.)
cositor1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorii
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
  • cositoare
  • cositoarei
plural
  • cositori
  • cositorilor
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular
  • cositorule
  • cositoare
  • cositoare
  • cositoareo
plural
  • cositorilor
  • cositoarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cositor (cosește) cositoare

  • 1. adjectiv Care cosește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Mașină cositoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cosaș 3 exemple
    exemple
    • Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332.
      surse: DLRLC
    • Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153.
      surse: DLRLC
    • Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cosi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX