3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioa / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

COSITÓR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITÓR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITÓR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.

COSITÓR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITÓR3, -OÁRE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

COSITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

COSITÓR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cositór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoáre

cositór2 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre

cositór (staniu) s. n.; simb. Sn


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)

COSITOR s. (CHIM.) staniu, (Transilv. și Ban.) pleu.

arată toate definițiile

Intrare: cositor (adj.)
cositor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorii
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
  • cositoare
  • cositoarei
plural
  • cositori
  • cositorilor
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cositor (chim.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
vocativ singular
plural
Sn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sn
Intrare: cositor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
  • cositori
  • cositorii
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
  • cositori
  • cositorilor
vocativ singular
  • cositorule
plural
  • cositorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cositor (adj.)

  • 1. Care cosește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Mașină cositoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Cosi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

cositor (chim.) Sn

  • 1. chimie Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: pleu staniu un exemplu
    exemple
    • De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol Sn
    surse: DOOM 2

etimologie:

cositor, -oare (persoană) cositoare cositor

  • 1. Cosaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cosaș 3 exemple
    exemple
    • Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332.
      surse: DLRLC
    • Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153.
      surse: DLRLC
    • Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cosi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX