2 intrări

17 definiții

COROIÁT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul unor păsări, p. ext., despre nasul oamenilor) Încovoiat; cu vârful adus în jos; acvilin, coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at.

COROIÁT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) Încovoiat cu vârful în jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. – Coroi + suf. -at.

COROIÁT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor) încovoiat cu vîrful în jos (ca ciocul coroiului), adus. Baba-și întoarse spre ea... nasul coroiat și ochii mititei. SADOVEANU, P. S. 101. E un tînăr scund cu ochii lucitori, cu nasul coroiat. DUNĂREANU, CH. 57. Făceam prima lecție... cu elevul meu, un băiețaș... cu fața lungăreață, cu nasul puțin coroiat. HOGAȘ, DR. II 52. ◊ (Despre oameni) Care are nasul adus. Cel grec mîndru, coroiat, Ce ședea cu domnu-n sfat, Pe Codrean cît l-auzea, La față se-ngălbinea. ALECSANDRI, P. P. 90.

COROIÁT adj. acvilin, adus, cocârjat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

COROIÁT ~tă (~ți, ~te) Care este încovoiat cu vârful în jos; curbat. /coroi + suf. ~at

coroiat a. de coroiu: nas coroiat, recurbat ca ciocul coroiului.

coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.

COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului); a deveni coroiat. – Din coroiat (derivat regresiv).

COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).

COROIÁ, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar, despre nas) A fi încovoiat, a avea formă coroiată. Nasul i se coroiază ca ciocul vulturului. CARAGIALE, S. 4.

!coroiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se coroiáză; conj. prez. 3 să se coroiéze

coroiá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coroiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. coroiéze

COROIÁ vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

A SE COROIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A căpăta formă de arc; a se încovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat

A COROIÁ ~iéz tranz. A face să se coroieze; a arcui; a încovoia; a cambra; a curba. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COROIÁT adj. acvilin, adus, cocîrjat, curbat, încovoiat, (reg.) coroiétic. (Nas ~.)

COROIÁ vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)

Intrare: coroia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coroia coroiere coroiat coroind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) coroia (să) coroieze coroia coroie coroiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) coroia (să) coroieze coroiau coroia coroiaseră
Intrare: coroiat
coroiat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroiat coroiatul coroia coroiata
plural coroiați coroiații coroiate coroiatele
genitiv-dativ singular coroiat coroiatului coroiate coroiatei
plural coroiați coroiaților coroiate coroiatelor
vocativ singular
plural