3 intrări

9 definiții

corm sn [At: DN3 / E: fr corme] Organism al plantelor superioare format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată.

CORM s. n. Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată. – Din fr. corme.

CORM s. n. Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată. – Din fr. corme.

CORM s.n. (Bot.) Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze. [< fr. corme, cf. gr. kormos – trunchi].

CORM s. m. organism al plantelor superioare format din rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. corme, gr. kormos, trunchi)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-CORM „trunchi, corp”. ◊ gr. kormos „trunchi” > fr. -corme, engl. -corm > rom. -corm.

CORM-, v. CORMO-.~autocore (v. auto-, v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) care se răspîndesc pe cale vegetativă.

Intrare: corm (subst.)
corm (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corm cormul
plural
genitiv-dativ singular corm cormului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: corm (pref.)
corm (pref.)
prefix (I7-P)
Intrare: corm (suf.)
corm (suf.)
sufix (I7-S)