2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

corectare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: corecta] Îndreptare.

CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.

CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.

CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (s e) corecta; îndreptare, corijare. Corectarea textelor a durat cîteva ore.

corectáre s. f., g.-d. art. corectắrii; pl. corectắri

corectáre s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări

CORECTÁRE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. v. regularizare.

CORECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta].

corectá vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~téz / E: corect] 1-2 A(-și) îndrepta greșelile, defectele Si: a se corija, (înv) a se corege (1-2).

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. A face să fie corect, a îndrepta greșelile, defectele, scăpările din vedere, asperitățile (într’un text scris, în lucrări de orice fel, în purtarea, în ideile, în vorbirea cuiva); a corija. Profesorul corectează temele elevilor.De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78.

corectá (a ~) vb., ind. prez. 3 corecteáză

corectá vb., ind. prez. 1 sg. corectéz, 3 sg. și pl. corecteáză

CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. v. regulariza.

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)

A CORECTÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect

A SE CORECTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect

corectà v. a îndrepta, a corija.

arată toate definițiile

Intrare: corecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corecta
  • corectare
  • corectat
  • corectatu‑
  • corectând
  • corectându‑
singular plural
  • corectea
  • corectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corectez
(să)
  • corectez
  • corectam
  • corectai
  • corectasem
a II-a (tu)
  • corectezi
(să)
  • corectezi
  • corectai
  • corectași
  • corectaseși
a III-a (el, ea)
  • corectea
(să)
  • corecteze
  • corecta
  • corectă
  • corectase
plural I (noi)
  • corectăm
(să)
  • corectăm
  • corectam
  • corectarăm
  • corectaserăm
  • corectasem
a II-a (voi)
  • corectați
(să)
  • corectați
  • corectați
  • corectarăți
  • corectaserăți
  • corectaseți
a III-a (ei, ele)
  • corectea
(să)
  • corecteze
  • corectau
  • corecta
  • corectaseră
Intrare: corectare
corectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectare
  • corectarea
plural
  • corectări
  • corectările
genitiv-dativ singular
  • corectări
  • corectării
plural
  • corectări
  • corectărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)