2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corconít, ~ă a [At: ȘEZ. XX, 15 / V: ~olít / Pl: ~iți, ~e / E: corconi] 1 (Reg; d. copii) Răsfățat. 2 (D. mămăligă) Fiert prea mult.

corcolít, ~ă a vz corconit

corconi [At: CIAUȘANU, V. / V: -oli, ~oși / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1 vt A răsfăța. 2 vt A menaja. 3 vr A tărăgăna un lucru Si: a corcomeni (4). 4 vr A umbla fără rost. 5 vr A sta mult pe gânduri. 6 vr A zăbovi. 7 vr (D. câini, pisici) A se ghemui. 8 vr A se înnora. 9 vr (D. găini) A se mișca atunci când sunt puse pe ouă. corectată

CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconí vb. IV] – Et. nec.

CORCOLÍ vb. IV v. corconi.

CORCOLÍ vb. IV v. corconi.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corcolí vb. IV] – Et. nec.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a cocoloși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcolí (ȘEZ. IX 77) vb. IV.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

corcolésc, corconésc, V. cocolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corcolí/corconí (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 să corcoleáscă/să corconeáscă

corcolí/corconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. corcoleáscă/corconeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORCONÍ vb. v. alinta, cocoli, răsfăța, răzgâia.

corconi vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.

Intrare: corconit
corconit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corconit
  • corconitul
  • corconitu‑
  • corconi
  • corconita
plural
  • corconiți
  • corconiții
  • corconite
  • corconitele
genitiv-dativ singular
  • corconit
  • corconitului
  • corconite
  • corconitei
plural
  • corconiți
  • corconiților
  • corconite
  • corconitelor
vocativ singular
plural
corcolit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corcolit
  • corcolitul
  • corcolitu‑
  • corcoli
  • corcolita
plural
  • corcoliți
  • corcoliții
  • corcolite
  • corcolitele
genitiv-dativ singular
  • corcolit
  • corcolitului
  • corcolite
  • corcolitei
plural
  • corcoliți
  • corcoliților
  • corcolite
  • corcolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: corcoli / corconi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corcoli
  • corcolire
  • corcolit
  • corcolitu‑
  • corcolind
  • corcolindu‑
singular plural
  • corcolește
  • corcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corcolesc
(să)
  • corcolesc
  • corcoleam
  • corcolii
  • corcolisem
a II-a (tu)
  • corcolești
(să)
  • corcolești
  • corcoleai
  • corcoliși
  • corcoliseși
a III-a (el, ea)
  • corcolește
(să)
  • corcolească
  • corcolea
  • corcoli
  • corcolise
plural I (noi)
  • corcolim
(să)
  • corcolim
  • corcoleam
  • corcolirăm
  • corcoliserăm
  • corcolisem
a II-a (voi)
  • corcoliți
(să)
  • corcoliți
  • corcoleați
  • corcolirăți
  • corcoliserăți
  • corcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • corcolesc
(să)
  • corcolească
  • corcoleau
  • corcoli
  • corcoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corconi
  • corconire
  • corconit
  • corconitu‑
  • corconind
  • corconindu‑
singular plural
  • corconește
  • corconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corconesc
(să)
  • corconesc
  • corconeam
  • corconii
  • corconisem
a II-a (tu)
  • corconești
(să)
  • corconești
  • corconeai
  • corconiși
  • corconiseși
a III-a (el, ea)
  • corconește
(să)
  • corconească
  • corconea
  • corconi
  • corconise
plural I (noi)
  • corconim
(să)
  • corconim
  • corconeam
  • corconirăm
  • corconiserăm
  • corconisem
a II-a (voi)
  • corconiți
(să)
  • corconiți
  • corconeați
  • corconirăți
  • corconiserăți
  • corconiseți
a III-a (ei, ele)
  • corconesc
(să)
  • corconească
  • corconeau
  • corconi
  • corconiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corcoli / corconi corconi regional

etimologie: