CORCONI, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a cocoloși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcoli (ȘEZ. IX 77) vb. IV.