2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corcolire sf vz corconire

corconi [At: CIAUȘANU, V. / V: -oli, ~oși / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1 vt A răsfăța. 2 vt A menaja. 3 vr A tărăgăna un lucru Si: a corcomeni (4). 4 vr A umbla fără rost. 5 vr A sta mult pe gânduri. 6 vr A zăbovi. 7 vr (D. câini, pisici) A se ghemui. 8 vr A se înnora. 9 vr (D. găini) A se mișca atunci când sunt puse pe ouă. corectată

corconire sf [At: DA ms / V: ~oli~ / Pl: ~ri / E: corconi] (Reg) 1 Răsfățare. 2 Menajare. 3 Tărăgănare. 4 Zăbovire.

CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconí vb. IV] – Et. nec.

CORCOLÍ vb. IV v. corconi.

CORCOLÍ vb. IV v. corconi.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corcolí vb. IV] – Et. nec.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a cocoloși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcolí (ȘEZ. IX 77) vb. IV.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

corcolésc, corconésc, V. cocolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corcolí/corconí (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 să corcoleáscă/să corconeáscă

corcolí/corconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. corcoleáscă/corconeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORCONÍ vb. v. alinta, cocoli, răsfăța, răzgâia.

corconi vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.

Intrare: corcoli / corconi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corcoli
  • corcolire
  • corcolit
  • corcolitu‑
  • corcolind
  • corcolindu‑
singular plural
  • corcolește
  • corcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corcolesc
(să)
  • corcolesc
  • corcoleam
  • corcolii
  • corcolisem
a II-a (tu)
  • corcolești
(să)
  • corcolești
  • corcoleai
  • corcoliși
  • corcoliseși
a III-a (el, ea)
  • corcolește
(să)
  • corcolească
  • corcolea
  • corcoli
  • corcolise
plural I (noi)
  • corcolim
(să)
  • corcolim
  • corcoleam
  • corcolirăm
  • corcoliserăm
  • corcolisem
a II-a (voi)
  • corcoliți
(să)
  • corcoliți
  • corcoleați
  • corcolirăți
  • corcoliserăți
  • corcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • corcolesc
(să)
  • corcolească
  • corcoleau
  • corcoli
  • corcoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corconi
  • corconire
  • corconit
  • corconitu‑
  • corconind
  • corconindu‑
singular plural
  • corconește
  • corconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corconesc
(să)
  • corconesc
  • corconeam
  • corconii
  • corconisem
a II-a (tu)
  • corconești
(să)
  • corconești
  • corconeai
  • corconiși
  • corconiseși
a III-a (el, ea)
  • corconește
(să)
  • corconească
  • corconea
  • corconi
  • corconise
plural I (noi)
  • corconim
(să)
  • corconim
  • corconeam
  • corconirăm
  • corconiserăm
  • corconisem
a II-a (voi)
  • corconiți
(să)
  • corconiți
  • corconeați
  • corconirăți
  • corconiserăți
  • corconiseți
a III-a (ei, ele)
  • corconesc
(să)
  • corconească
  • corconeau
  • corconi
  • corconiseră
Intrare: corconire
corcolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corcolire
  • corcolirea
plural
  • corcoliri
  • corcolirile
genitiv-dativ singular
  • corcoliri
  • corcolirii
plural
  • corcoliri
  • corcolirilor
vocativ singular
plural
corconire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corconire
  • corconirea
plural
  • corconiri
  • corconirile
genitiv-dativ singular
  • corconiri
  • corconirii
plural
  • corconiri
  • corconirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corcoli / corconi corconi regional

etimologie: