4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corái ai [At: DN3 / E: fr corail] De culoare roșu spre galben.

CORÁI adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare roșie cu nuanțe de galben. 2. S. n. Culoare corai (1). – Din fr. corail.

CORÁI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare roșie cu nuanțe de galben. – Din fr. corail.

CORÁI adj. invar. De culoarea coralului, roșu de coral; coraliu. // s.m. v. coral [în DN]. [< fr. corail, cf. gr. korallion].

CORÁI adj., inv., s. n. (de) culoarea coralului1, roșu. (< fr. corail)

CORÁI adj. invar. și substantival Care este de culoare roșie cu nuanțe de galben. [Sil. -rai] /<fr. corail

corál1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: ~áil, (înv) sf / Pl: ~i / E: ger Koralle, lat corallus] 1 Animal din încrengătură celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb Si: mărgean (Corallium rubrum). 2 Schelet de coral (1). 3 Bijuterie confecționată din coral (1). 4 (Bot; îc) ~e-albe Hurmuz (Symphoricarpus albus). 5 (Îs) ~ de stâncă Mineral asemănător cu coralul1 (2). 6 (Tip; mpl) Literă de titulatură.

corăí vi [At: DA ms / Pzi: ~ésc și córăi/ E: fo] 1 (D. ciori) A croncăni. 2 (D. mațe) A chiorăi.

CORÁL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum). ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORÁL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum). ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORÁL1, corali, s. m. Mărgean. Mărgele roșii de coral. ◊ (În comparații și metafore) L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236.

CORÁL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăiește în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].

CORÁL1 s. m. animal celenterat cu schelet calcaros roșu sau alb, în colonii în mările calde; mărgean. (< germ. Koralle, lat. corallium)

CORÁL3 ~i m. 1) Animal care trăiește în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roșie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus

coral n. sau mărgean 1. specie de arbust ca piatra de vârtos, de obiceiu roșu, produs în mare de o aglomerațiune de polipi: coralul se pescuiește pe coastele Mediteranei, se lucrează și se poleiește în formă de obiecte de ornament; 2. roșu ca coralul: pe a lui buze de coral EM.

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.

*coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*corái2 s. n., art. coráiul

arată toate definițiile

Intrare: corai (adj.)
corai2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • corai
  • cora
Intrare: corai (s.n.)
substantiv neutru (N70)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corai
  • coraiul
  • coraiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • corai
  • coraiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coral (mărgean)
coral2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coral
  • coralul
  • coralu‑
plural
  • corali
  • coralii
genitiv-dativ singular
  • coral
  • coralului
plural
  • corali
  • coralilor
vocativ singular
plural
corai3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corai
  • coraiul
  • coraiu‑
plural
  • corai
  • coraii
genitiv-dativ singular
  • corai
  • coraiului
plural
  • corai
  • corailor
vocativ singular
plural
Intrare: corăi
corăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corai (adj.)

  • 1. De culoare roșie cu nuanțe de galben.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

corai (s.n.)

etimologie:

coral (mărgean) corallium corai

  • 1. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb (Corallium rubrum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mărgean 2 exemple
    exemple
    • Mărgele roșii de coral.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: