MĂRGEAN, mărgeanuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet. 2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). – Din tc. mercan.

mărgean sn [At: FILIMON, O. I, 117 / Pl: ~uri / E: tc mercan] 1 Schelet calcaros, de culoare roșie, al unor colonii de animale celenterate (Corollium), din care se fac diferite obiecte de podoabă Si: coral. 2 (Șlp) Șirag de mărgele făcut din mărgean (1). 3 (Pgn) Șirag de mărgele făcut dintr-un material similar cu mărgeanul (1). 4 Specii diferite de animale celenterate marine care trăiesc în colonii, având scheletul calcaros. 5 (Bot; Mun; Mol) Tufănică (Chrysanthemum indicum).

MĂRGEAN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet. 2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). – Din tc. mercan.

MĂRGEAN, (rar) mărgeanuri, s. n. Animal din încrengătura celenteratelor, care trăiește în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare albă, înfipți pe un schelet calcaros roșiatic; (prin restricție) scheletul calcaros al acestui animal, din care se fac mărgele și alte podoabe; p. ext. obiect de podoabă făcut din acest schelet; coral. Purta... șirag de mărgean pe sîni. SADOVEANU, P. M. 59. ◊ (Poetic) Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. EMINESCU, O. I 170. ◊ Fig. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare... Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare, Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73.

MĂRGEAN ~uri n. 1) Animal marin care trăiește în colonii în mările calde, având un schelet calcaros de culoare roșie, roz sau albă; coral. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; coral. /<turc. mercan

mărgean n. numele popular al coralului: brățară de mărgean, fig. buze de mărgean. [Turc. MARDJAN].

mărgeán n., pl. gene, ca felegene (turc. nord marğan, lit. merğan, d. ar. merğen; ngr. merdzáni, alb bg. merğan). Coral.

mărgean (înv., pop.) s. n., pl. mărgeanuri

mărgean (înv., pop.) s. n., pl. mărgeanuri

mărgean s. n., pl. mărgeanuri

mărgean

MĂRGEAN s. v. coral.

MĂRGEAN s. (ZOOL.; Corallium rubrum) coral. (~ trăiește în colonii.)

mărgean (mărgene), s. n. – Coral. – Mr. mirgeane, megl. mirgean. Tc. mercan (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 37; Lokotsch 1416; Ronzevalle 160), din arab. marğān, cf. ngr. μερτζάνι, alb., bg., sb. merğan, it. (fata) morgana (Battisti, II, 1604).

MĂRGEAN s. n. 1. Scheletul calcaros, de obicei de culoare roșie, al unor colonii de animale celenterate (Corallium), din care se fac diferite obiecte de podoabă, coral; (la pl. sau lasg. cu sens colectiv) șirag de mărgele făcut din acest schelet sau, p. gener., din orice alt material similar. Buzele ei sînt ca mărgeanul, iar dinții albi ca fildeșul. FILIMON, O. I, 117, cf. 197. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. EMINESCU, O. I, 170. Sipeturi de sidef pline cu. . . colane și sponciuri de mărgean și de mărgăritare. ODOBESCU, S. I, 134. Pe sînul alb al fetei, cînd iese-n ziuă-n prag, O salbă de mărgeanuri se leagănă cu drag. COȘBUC, B. 210, cf. id. P. I, 68. Imameaua era o bucățică de chihlibar sau de mărgean, substanțe de cari nu se prinde murdăria. ȘIO I, 215. În jurul gîtului ei de marmoră sînt întoarse șiruri de mărgean. PETICĂ, O. 284, cf. N. A. BOGDAN, M. 159. Purta nasturi de mărgean la cămașă. BRĂESCU, A. 55. Trecu cu vederea șiragul de mărgeanuri pe care-l observase la gîtul cameristei sale. SADOVEANU, O. XI, 46, cf. IX, 453, id. P. M. 59, V. ROM. august 1 961, 15. Foaie verde matostat, Unde-ți văz gîtul spălat Și mărgeanul răvărsat, M-aș băga la tine-argat. TEODORESCU, P. P. 310, cf. 125. Mîndra șade pe măidan Și-mi înșiră la mărgean. . . Și-mi înșiră cîte-un bob, La tot bobul face nod. MAT. FOLKk. 277, cf. ȘEZ. XII, 84, ALR I 1864/590, ALR II 3 357/784, 791. ◊ Fig. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare. . . Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, M. II, 73. Aș vrea să-mi înflorești cu zarzării grădinii. . . Cu inima să clatini mărgean și clopoței. STANCU, C. 16. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean, Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. Vedeam prin pînza subțire Tîmpla-i cu vinișoare de mărgean. ISANOȘ, Ț. L. 75. Fluid mărgeanu-n trupul tău aleargă Trezind în marmor joc de aurori. V. ROM. august 1961, 10. ♦ Nume dat mai multor specii de animale celenterate marine care trăiesc în colonii, avînd scheletul calcaros amintit mai sus. Puzderie [de celenterate] se găsesc în mări. Între ele intră mărgeanul căutat, coralii ziditori de insule. SIMIONESCU, F. R. 456. 2. (Bot. ; prin Munt., Mold.) Tufănică (Chrysanthemum indicum). Cf. H XII 170, com. din OBILEȘTI-FOCȘANI. - Pl.: mărgeanuri. – Din tc. mercan.