corăi vi [At: DA ms / Pzi: ~esc și corăi/ E: fo] 1 (D. ciori) A croncăni. 2 (D. mațe) A chiorăi.

CORĂI vb. intr. 1 = CHIORĂI: îi corăiau mațele de gîndeai că n’a mîncat d’o săptămînă (RET.) ¶ 2 A croncăni (BUD.).

córăĭ, V. chĭorăĭ.

coarăi v vz corăi

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.

corăi, pers. 3 sg. corăie, corăiește, vb. IV (reg.) 1. (despre cioară, corb) a croncăni, a cârâi. 2. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi, a ghiorțăi.

corăí, corăiesc, (curăi), v.i. (ref. la intestine) A chiorăi. – Formă onomatopeică (MDA).