2 intrări

5 definiții

copuláre sf [At: MAIORESCU, L. / Pl: ~lắri / E: copula] 1-2 Copulație (1-2).

copulá vtr [At: DICȚ. / Pzi: ~léz / E: copula] 1-2 A săvârși sau a face să se săvârșească actul sexual.

copulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. copuleáză

COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler].

COPULÁ vb. refl. a se împreuna, a se cupla. (< fr. copuler)

Intrare: copula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) copula copulare copulat copulând singular plural
copulea copulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) copulez (să) copulez copulam copulai copulasem
a II-a (tu) copulezi (să) copulezi copulai copulași copulaseși
a III-a (el, ea) copulea (să) copuleze copula copulă copulase
plural I (noi) copulăm (să) copulăm copulam copularăm copulaserăm, copulasem*
a II-a (voi) copulați (să) copulați copulați copularăți copulaserăți, copulaseți*
a III-a (ei, ele) copulea (să) copuleze copulau copula copulaseră
Intrare: copulare
copulare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copulare copularea
plural copulări copulările
genitiv-dativ singular copulări copulării
plural copulări copulărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)