5 definiții pentru copulare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
copulare sf [At: MAIORESCU, L. / Pl: ~lări / E: copula] 1-2 Copulație (1-2).
copula vtr [At: DICȚ. / Pzi: ~lez / E: copula] 1-2 A săvârși sau a face să se săvârșească actul sexual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPULA vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPULA vb. refl. a se împreuna, a se cupla. (< fr. copuler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copula vb., ind. prez. 3 sg. și pl. copulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: copulare
copulare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||