2 intrări
18 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÓPULĂ, copule, s. f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula.
copúlă sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr copule, lat copula] (Grm) 1 Cuvânt de legătură. 2 Verb copulativ. 3 Cuvânt care leagă subiectul de predicat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓPULĂ, copule, s. f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COPÚLĂ, copule, s. f. (Gram.) Verb copulativ. În propoziția «eu sînt fericit», verbul «a fi» are rol de copulă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓPULĂ s.f. Cuvânt de legătură; verb copulativ. ♦ (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Cf. fr. copule, lat. copula – legătură].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÓPULĂ s. f. 1. verb copulativ. 2. (log.) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< fr. copule, lat. copula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CÓPULĂ ~e f. 1) lingv. Cuvânt de legătură. 2) log. Cuvânt care face legătura dintre subiect și predicat. /<fr. copule, lat. copula
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
còpulă f. Gram. vorbă care leagă subiectul unei propozițiuni cu predicatul ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cópulă f., pl. e (lat. cópula, din co-áp-ula, d. co-aptus, unit. V. cuplet, adept). Gram. Cuvînt care leagă atributu de subĭect: verbu a fi exprimat orĭ-cum, e copula orĭ-căreĭ propozițiunĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
copula vtr [At: DICȚ. / Pzi: ~lez / E: copula] 1-2 A săvârși sau a face să se săvârșească actul sexual.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COPULÁ vb. refl. a se împreuna, a se cupla. (< fr. copuler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cópulă s. f., g.-d. art. cópulei; pl. cópule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cópulă s. f., g.-d. art. cópulei; pl. cópule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
copulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. copuleáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CÓPULĂ s. (GRAM.) verb copulativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
copulă (cuv. lat.), discant (I, 1) de tip melismatic* care îmbogățește penultima notă a cantus planus*-ului [aflat la tenor (3)]. Accepțiunea termenului s-a lărgit, desemnând orice discant cu înflorituri, pe una sau mai multe note.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓPULĂ s. f. (cf. fr. copule, lat. copula „legătură”): cuvânt de legătură între subiect și numele predicativ. ◊ ~ verbálă: c. de natură verbală, reprezentată printr-un verb. Astfel, sunt considerate c. verbale în limba română: a fi, a deveni, a părea, a ajunge, a rămâne, a ieși, a însemna, a constitui, a reprezenta, a întruchipa, a se face, a se preface (în) etc. ◊ ~ interjecționálă: c. de natură interjecțională, reprezentată printr-o interjecție. Sunt considerate c. interjecționale în limba română: iacă, iată și iacătă. ◊ ~ lexico-gramaticală: c. golită parțial de conținutul ei lexical, în curs de gramaticalizare; c. care participă funcțional și lexical la formarea predicatului nominal. Sunt considerate c. lexico-gramaticale în limba română majoritatea verbelor copulative amintite mai sus (cu excepția lui a fi). ◊ ~ gramaticálă: c. golită total de conținutul ei lexical, gramaticalizată; c. care participă numai funcțional la formarea predicatului nominal. Este considerat c. gramaticală în limba română verbul a fi.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
copulă
- 1. Cuvânt de legătură.surse: DEX '09 DN
- surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- În propoziția «eu sunt fericit», verbul «a fi» are rol de copulă.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză copule.surse: DEX '09 DN
- limba latină copula.surse: DEX '09 DN