2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coperta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

A COPERTÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare

copértă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: ~te și ~rți / E: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.

covértă2 sf [At: DRĂGHICI, R. 7 / Pl: ~te / E: ngr ϰουβέρτα] 1 Parte superioară a unei nave. 2 Punte de manevră.

covértă3 sf vz corvetă

covértă1 sf [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~te / E: ger Kouvert] (Trs; gms) Plic.

COPÉRTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96).

COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

COPÉRTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copertá (a ~) vb., ind. prez. 3 coperteáză

arată toate definițiile

Intrare: coperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coperta
  • copertare
  • copertat
  • copertatu‑
  • copertând
  • copertându‑
singular plural
  • copertea
  • copertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copertez
(să)
  • copertez
  • copertam
  • copertai
  • copertasem
a II-a (tu)
  • copertezi
(să)
  • copertezi
  • copertai
  • copertași
  • copertaseși
a III-a (el, ea)
  • copertea
(să)
  • coperteze
  • coperta
  • copertă
  • copertase
plural I (noi)
  • copertăm
(să)
  • copertăm
  • copertam
  • copertarăm
  • copertaserăm
  • copertasem
a II-a (voi)
  • copertați
(să)
  • copertați
  • copertați
  • copertarăți
  • copertaserăți
  • copertaseți
a III-a (ei, ele)
  • copertea
(să)
  • coperteze
  • copertau
  • coperta
  • copertaseră
Intrare: copertă
copertă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperți
  • coperțile
genitiv-dativ singular
  • coperți
  • coperții
plural
  • coperți
  • coperților
vocativ singular
plural
copertă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperte
  • copertele
genitiv-dativ singular
  • coperte
  • copertei
plural
  • coperte
  • copertelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copertă

etimologie: