2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

copértă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: ~te și ~rți / E: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Și: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.

COPÉRTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96).

!copértă s. f., g.-d. art. copérții/copértei; pl. copérți/copérte

copértă s.f., g.-d. art. copértei; pl. copérte / copérți

COPÉRTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

COPÉRTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).

copertá vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

copertá (a ~) vb., ind. prez. 3 coperteáză

copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

Intrare: coperta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coperta copertare copertat copertând singular plural
copertea copertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) copertez (să) copertez copertam copertai copertasem
a II-a (tu) copertezi (să) copertezi copertai copertași copertaseși
a III-a (el, ea) copertea (să) coperteze coperta copertă copertase
plural I (noi) copertăm (să) copertăm copertam copertarăm copertaserăm, copertasem*
a II-a (voi) copertați (să) copertați copertați copertarăți copertaserăți, copertaseți*
a III-a (ei, ele) copertea (să) coperteze copertau coperta copertaseră
Intrare: copertă
copertă (pl. -i) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copertă coperta
plural coperți coperțile
genitiv-dativ singular coperți coperții
plural coperți coperților
vocativ singular
plural
copertă (pl. -e) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copertă coperta
plural coperte copertele
genitiv-dativ singular coperte copertei
plural coperte copertelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

copertă

etimologie: