2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copăi vt [At: DAMÉ, T. 62 / V: ~poi / Pzi: ~esc / E: vsl копати, srb. kopati, bg. копая] (Trs) A prăși.

copáie sf [At: ANON. CAR. / P: ~pa-ie / Pl: ~pắi / E: bg копаия, srb kopanja] (Reg) 1 Albie. 2 Luntre. 3 Leagăn. 4 Ladă în care curge făina la moară.

opaie[1] sf vz copaie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

COPÁIE, copăi, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă în care curge făina la moară. [Pr.: -pa-ie] – Din bg., sb. kopanja.

COPÁIE, copăi, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă în care curge făina la moară. [Pr.: -pa-ie] – Din bg., scr. kopanja.

COPÁIE, copăi, s. f. Albie, covată. Îl așez lin în copaie, Să nu știe de războaie. CORSEA, în POEZ. N. 140. Copilul... doarme-n copaia lui atîrnată de frînghii în tavan. CARAGIALE, S. 5. Sus copaie, în copaie. La mijloc carne de oaie (Scoica). SADOVEANU, P. C. 12. Punea sita și cernea, în copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141.

COPÁIE ~ăi f. reg. 1) Vas de lemn, de formă alungită, folosit la plămăditul pâinii, spălatul rufelor etc.; albie; covată. 2) Ladă de lemn în care curge făina la moară. [Art. copaia; G.-D. copăii; Sil. -pa-ie] /<bulg., sb. kopanja

copaie f. 1. albie mică în care se ține mălaiu și se frământă pâinea; 2. lada în care curge făina morii. [Slav; KOPANĬA].

copaĭe f., pl. ăĭ (nsl. kopánja, id., d. kopáti, a săpa, a scobi. V. copcă 2. Bern. 1, 563). Vest. Albie, covată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copáie (reg.) s. f., g.-d. art. copắii; pl. copắi

copáie s. f., g.-d. art. copăii; pl. copăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPÁIE s. 1. v. albie. 2. covată, (pop.) postavă. (~ a morii, în care curge făina măcinată.)

COPAIE s. 1. albie, covată, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. și Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. covată, (pop.) postavă. (~ a morii, în care curge făina măcinată.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copăí, copăiésc, vb. IV (reg.) a săpa, a prăși, a mușuroi (pământul).

Intrare: copăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copăi
  • copăire
  • copăit
  • copăitu‑
  • copăind
  • copăindu‑
singular plural
  • copăiește
  • copăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copăiesc
(să)
  • copăiesc
  • copăiam
  • copăii
  • copăisem
a II-a (tu)
  • copăiești
(să)
  • copăiești
  • copăiai
  • copăiși
  • copăiseși
a III-a (el, ea)
  • copăiește
(să)
  • copăiască
  • copăia
  • copăi
  • copăise
plural I (noi)
  • copăim
(să)
  • copăim
  • copăiam
  • copăirăm
  • copăiserăm
  • copăisem
a II-a (voi)
  • copăiți
(să)
  • copăiți
  • copăiați
  • copăirăți
  • copăiserăți
  • copăiseți
a III-a (ei, ele)
  • copăiesc
(să)
  • copăiască
  • copăiau
  • copăi
  • copăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copoi
  • copoire
  • copoit
  • copoitu‑
  • copoind
  • copoindu‑
singular plural
  • copoiește
  • copoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copoiesc
(să)
  • copoiesc
  • copoiam
  • copoii
  • copoisem
a II-a (tu)
  • copoiești
(să)
  • copoiești
  • copoiai
  • copoiși
  • copoiseși
a III-a (el, ea)
  • copoiește
(să)
  • copoiască
  • copoia
  • copoi
  • copoise
plural I (noi)
  • copoim
(să)
  • copoim
  • copoiam
  • copoirăm
  • copoiserăm
  • copoisem
a II-a (voi)
  • copoiți
(să)
  • copoiți
  • copoiați
  • copoirăți
  • copoiserăți
  • copoiseți
a III-a (ei, ele)
  • copoiesc
(să)
  • copoiască
  • copoiau
  • copoi
  • copoiseră
Intrare: copaie
  • pronunție: co-pa-ie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copaie
  • copaia
plural
  • copăi
  • copăile
genitiv-dativ singular
  • copăi
  • copăii
plural
  • copăi
  • copăilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copaie

  • exemple
    • Îl așez lin în copaie, Să nu știe de războaie. CORSEA, în POEZ. N. 140.
      surse: DLRLC
    • Copilul... doarme-n copaia lui atîrnată de frînghii în tavan. CARAGIALE, S. 5.
      surse: DLRLC
    • Sus copaie, în copaie. La mijloc carne de oaie (Scoica). SADOVEANU, P. C. 12.
      surse: DLRLC
    • Punea sita și cernea, în copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Ladă în care curge făina la moară.
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: covată postavă

etimologie: