COPAIE, copăi, s. f. Albie, covată. Îl așez lin în copaie, Să nu știe de războaie. CORSEA, în POEZ. N. 140. Copilul... doarme-n copaia lui atîrnată de frînghii în tavan. CARAGIALE, S. 5. Sus copaie, în copaie. La mijloc carne de oaie (Scoica). SADOVEANU, P. C. 12. Punea sita și cernea, în copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141.