2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convérsie sf vz conversiune

CONVÉRSIE s. f. v. conversiune.

CONVÉRSIE s.f. v. conversiune.

conversiune sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~sie / Pl: ~ni / E: fr conversion, lat conversio, -onis] 1 Schimbare de opinii. 2 Trecere de la o religie la alta. 3-4 (Rar) Schimbare a naturii sau formei unui lucru. 5 (Fin) Preschimbare a unei valori economice, mai ales monetare, într-o valoare de altă natură. 6 Schimbare a condițiilor unui împrumut, prin prelungirea termenelor, micșorarea dobânzilor etc. 7 (Chm) Transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alta. 8 (Chm) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică, exprimată de obicei în procente pe unitatea de timp. 9 (Blg; îf conversie) Schimbare în ordinea lineară a genelor. 10 (Gnu) Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere Si: reversiune. 11 (Grm) Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale Si: hipotaxă. 12 (Log; șîs ~a judecăților) Răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. 13 (Cib) Traducere a unui cuvânt, număr, mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj în altul. 14 (Mil) Mișcare prin care frontul unei unități militare își schimba direcția.

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut (de stat) prin modificarea mărimii dobânzii, prelungirea termenului de plată etc. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică (mai ales monetare) în alta. 3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiilor subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente molare pe unitate de timp. 5. (Lingv.) Procedeu de formare a cuvintelor prin schimbarea categoriei gramaticale. 6. (În forma conversie) Recalificare. 7. (Biol.; în forma conversie) Schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică. [Var.: convérsie s. f.] – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1.Schimbare a condițiilor unui împrumut. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiunii subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1. (În regimul capitalist) Schimbare a condițiilor unui împrumut prin micșorarea dobînzilor sau prin prelungirea termenului de amortizare și reducere a capitalului. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. – Pronunțat: -si-u-.

CONVERSIÚNE s.f. 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut (prin prelungirea termenelor, micșorarea dobânzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) într-o valoare de altă natură. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ♦ (Biol.; în forma conversie) schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație genetică. 3. Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxă. 4. (Log.) Răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvânt, a unui număr sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr., engl. conversion, lat. conversio].

CONVERSIÚNE s. f. 1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date. ◊ transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică. 3. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă. 4. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. 6. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă. (< fr. conversion, lat. conversio)

CONVERSIÚNE ~i f. 1) Modificare a condițiilor unui împrumut prin micșorarea dobânzii și prelungirea termenului de plată. 2) Schimbare a unei sume de bani în alta (aparținând altui stat). 3) Trecere la altă credință. ~ea unui eretic la creștinism. 4) Modificare a esenței unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticală în alta fără schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversíon, lat. conversio, ~onis

conversiune f. 1. schimbare de formă; 2. schimbare de front a unei trupe; 3. reducerea taxei dobânzilor la o datorie de Stat: conversiune de 5 la 40.

*conversiúne f. (lat. convérsio, -ónis; con-vértere, a întoarce. V. convertesc, aversiune). Schimbare, prefacere. Reducerea procentuluĭ prelungind terminu: conversiune de la 5 la 4 la sută. Jur. Schimbarea unuĭ act într’altu: conversiunea uneĭ obligațiunĭ în rentă. Arm. Schimbare de front. Teol. Schimbarea credințeĭ religioase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*convérsie (recalificare) (-si-e) s. f., art. convérsia, g.-d. art. convérsiei; pl. convérsii, art. convérsiile

conversiúne (schimbare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. conversiúnii; pl. conversiúni

conversiúne s. f. → versiune


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONVÉRSIE s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversie): variantă a termenului conversiune (v.).

conversie (lat. conversio „repetarea cuvintelor prin inversiune”), figură care constă în inversarea termenilor unei sintagme, propoziții sau fraze, fără a i se modifica înțelesul: a b c / c b a (R): „Târgoveții: Are dreptate țiganul! Țiganul are dreptate! (...) Vulpoi: Să trăiască căpitanul? Căpitanul să trăiască?” (B. P. Hasdeu) C. este o figură de repetiție cu o topică simetrică aparent mai complicată decât altele (cf. anaforă, epiforă, simplocă), dar, în realitate, destul de simplă, ușor sesizabilă și cu un efect stilistic imediat și evident pentru oricine. Ca și epizeuxa, figura de repetiție cu topica cea mai elementară, lipsită aproape de orice simetrie, c. transmite insistența subliniind cuvintele fără a le modifica funcția gramaticală și nici sensul; dar, în funcție de context, ca și de conținutul sintagmei (propoziției), figura poate avea diverse nuanțe de semantică stilistică.

CONVERSIE (< fr. conversion < lat. conversio, întoarcere) Inversarea termenilor, într-o propoziție sau frază, fără modificarea înțelesului acestora; socotită o figură de repetiție. Ex. Femeie între stele și stea între femei... (M. EMINESCU, Din valurile vremii) O construcție asemănătoare, dar care nu folosește același grup de cuvinte, ci alternează sensuri opuse prin referință la un același termen. Ex. Un cer de stele dedesubt, Deasupra cer de stele; Și din repaos m-am născut Mi-e sete de repaos. (M. EMINESCU, Luceafărul)

arată toate definițiile

Intrare: conversie
conversie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: conversiune / conversie
conversiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conversiune
  • conversiunea
plural
  • conversiuni
  • conversiunile
genitiv-dativ singular
  • conversiuni
  • conversiunii
plural
  • conversiuni
  • conversiunilor
vocativ singular
plural
conversie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conversie
  • conversia
plural
  • conversii
  • conversiile
genitiv-dativ singular
  • conversii
  • conversiei
plural
  • conversii
  • conversiilor
vocativ singular
plural

conversiune / conversie conversie

  • 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut (de stat) prin modificarea mărimii dobânzii, prelungirea termenului de plată etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Preschimbare a unei valori de natură economică (mai ales monetare) în alta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. logică (în) sintagmă Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiilor subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. rar Schimbare a naturii, a formei unui lucru.
    surse: DN
    • 4.1. Modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
      surse: MDN '00
    • 4.2. Transformare în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
      surse: DN
  • 5. chimie Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente molare pe unitate de timp.
    surse: DEX '09
  • 6. Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere.
    surse: DN sinonime: reversiune
    • 6.1. lingvistică Procedeu de formare a cuvintelor prin schimbarea categoriei gramaticale.
      surse: DEX '09 DN sinonime: hipotaxă
  • surse: DEX '09
  • 8. biologie Schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
    surse: DEX '09 DN
  • 9. cibernetică Traducere a unui cuvânt, a unui număr sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
    surse: DN
  • 10. Mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.
    surse: MDN '00
  • 11. Trecere la altă credință.
    surse: NODEX un exemplu
    exemple
    • Conversiunea unui eretic la creștinism.
      surse: NODEX
  • comentariu Varianta conversie se folosește pentru sensurile (7.) și (8.).
    surse: DEX '09

etimologie: