2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVERS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.

CONVERS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.

convers, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~rși, ~e / E: fr converse, lat conversus] (D. judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau fără a altera adevărul ei.

CONVERS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].

CONVERS2, -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)

CONVERS1, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus)

CONVERGE, converg, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere.

converge vi [At: LM / Pzi: converg și (Mol; nob) ~esc / E: fr converger, lat convergere] 1 A se îndrepta spre același punct, aceeași direcție. 2 (Fig) A tinde spre același scop.

CONVERGE, pers. 3 converge, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere.

CONVERGE, converg, vb. III. Intranz. (Neîntrebuințat la timpurile formate cu participiul) A tinde în aceeași direcție, a se îndrepta spre același punct, (fig.) spre același scop. Razele de lumină reflectate de o oglindă concavă converg către focar.

CONVERGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către același punct, (fig.) către același scop. [P.i. converg. / < fr. converger, it., lat. convergere].

CONVERGE vb. intr. a se îndrepta către același punct, către același scop. (< fr. converger, lat. convergere)

A CONVERGE pers. 3 pl. converg intranz. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a concurge. 2) fig. A tinde spre același rezultat; a concura. /<fr. converger, lat. convergere

converge v. 1. a tinde către acelaș punct; 2. fig. a tinde către aceiaș țintă: toate uneltirile noastre converg către aceiaș scop.

*convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într’acolo). – Part. nu e uzitat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

convers adj. m., pl. converși; f. conversă, pl. converse

convers adj. m., pl. converși; f. conversă, pl. converse

convers adj. m., pl. converși; f. sg. conversă, pl. converse

!converge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. converge, 3 pl. converg; conj. prez. 3 să conveargă; ger. convergând; part. (rar) convers (nefolosit la perf.)

converge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. converg, imperf. 3 sg. convergea; conj. prez. 3 să conveargă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.)

converge vb., ind. prez. 3 pl. converg, imperf. 3 sg. convergea; conj. prez. 3 sg. și pl. conveargă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: convers
convers adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convers
  • conversul
  • conversu‑
  • conversă
  • conversa
plural
  • converși
  • converșii
  • converse
  • conversele
genitiv-dativ singular
  • convers
  • conversului
  • converse
  • conversei
plural
  • converși
  • converșilor
  • converse
  • converselor
vocativ singular
plural
Intrare: converge
verb (V652)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • converge
  • convergere
  • convers
  • conversu‑
  • convergând
  • convergându‑
singular plural
  • converge
  • convergeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • converg
(să)
  • converg
  • convergeam
  • conversei
  • conversesem
a II-a (tu)
  • convergi
(să)
  • convergi
  • convergeai
  • converseși
  • converseseși
a III-a (el, ea)
  • converge
(să)
  • conveargă
  • convergea
  • converse
  • conversese
plural I (noi)
  • convergem
(să)
  • convergem
  • convergeam
  • converserăm
  • converseserăm
  • conversesem
a II-a (voi)
  • convergeți
(să)
  • convergeți
  • convergeați
  • converserăți
  • converseserăți
  • converseseți
a III-a (ei, ele)
  • converg
(să)
  • conveargă
  • convergeau
  • converseră
  • converseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

convers, conversăadjectiv

  • 1. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
  • 2. (Despre călugări) Folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). MDN '00
etimologie:

converge, convergverb

  • 1. A se îndrepta spre același punct, figurat spre același scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Razele de lumină reflectate de o oglindă concavă converg către focar. DLRLC
  • comentariu Nu se folosește la perfect. DOOM 3
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.