12 definiții pentru converge

convérge vi [At: LM / Pzi: convérg și (Mol; nob) ~ésc / E: fr converger, lat convergere] 1 A se îndrepta spre același punct, aceeași direcție. 2 (Fig) A tinde spre același scop.

CONVÉRGE, convérg, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere.

CONVÉRGE, pers. 3 convérge, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere.

CONVÉRGE, convérg, vb. III. Intranz. (Neîntrebuințat la timpurile formate cu participiul) A tinde în aceeași direcție, a se îndrepta spre același punct, (fig.) spre același scop. Razele de lumină reflectate de o oglindă concavă converg către focar.

convérge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 să conveárgă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.)

convérge vb., ind. prez. 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 sg. și pl. conveárgă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.)

CONVÉRGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către același punct, (fig.) către același scop. [P.i. convérg. / < fr. converger, it., lat. convergere].

CONVÉRGE vb. intr. a se îndrepta către același punct, către același scop. (< fr. converger, lat. convergere)

A CONVÉRGE pers. 3 pl. convérg intranz. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a concurge. 2) fig. A tinde spre același rezultat; a concura. /<fr. converger, lat. convergere

converge v. 1. a tinde către acelaș punct; 2. fig. a tinde către aceiaș țintă: toate uneltirile noastre converg către aceiaș scop.

*convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într'acolo). – Part. nu e uzitat.

Intrare: converge
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) converge convergere convers convergând singular plural
converge convergeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) converg (să) converg convergeam conversei conversesem
a II-a (tu) convergi (să) convergi convergeai converseși converseseși
a III-a (el, ea) converge (să) conveargă convergea converse conversese
plural I (noi) convergem (să) convergem convergeam converserăm converseserăm, conversesem*
a II-a (voi) convergeți (să) convergeți convergeați converserăți converseserăți, converseseți*
a III-a (ei, ele) converg (să) conveargă convergeau converseră converseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)