13 definiții pentru converge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convérge vi [At: LM / Pzi: convérg și (Mol; nob) ~ésc / E: fr converger, lat convergere] 1 A se îndrepta spre același punct, aceeași direcție. 2 (Fig) A tinde spre același scop.

CONVÉRGE, convérg, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere.

CONVÉRGE, pers. 3 convérge, vb. III. Intranz. A se îndrepta spre același punct, fig. spre același scop. – Din fr. converger, lat. convergere.

CONVÉRGE, convérg, vb. III. Intranz. (Neîntrebuințat la timpurile formate cu participiul) A tinde în aceeași direcție, a se îndrepta spre același punct, (fig.) spre același scop. Razele de lumină reflectate de o oglindă concavă converg către focar.

CONVÉRGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către același punct, (fig.) către același scop. [P.i. convérg. / < fr. converger, it., lat. convergere].

CONVÉRGE vb. intr. a se îndrepta către același punct, către același scop. (< fr. converger, lat. convergere)

A CONVÉRGE pers. 3 pl. convérg intranz. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a concurge. 2) fig. A tinde spre același rezultat; a concura. /<fr. converger, lat. convergere

converge v. 1. a tinde către acelaș punct; 2. fig. a tinde către aceiaș țintă: toate uneltirile noastre converg către aceiaș scop.

*convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într’acolo). – Part. nu e uzitat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convérge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 să conveárgă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.)

convérge vb., ind. prez. 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 sg. și pl. conveárgă (nu se folosește la timpurile compuse cu part.)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: converge
verb (V652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • converge
  • convergere
  • convers
  • conversu‑
  • convergând
  • convergându‑
singular plural
  • converge
  • convergeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • converg
(să)
  • converg
  • convergeam
  • conversei
  • conversesem
a II-a (tu)
  • convergi
(să)
  • convergi
  • convergeai
  • converseși
  • converseseși
a III-a (el, ea)
  • converge
(să)
  • conveargă
  • convergea
  • converse
  • conversese
plural I (noi)
  • convergem
(să)
  • convergem
  • convergeam
  • converserăm
  • converseserăm
  • conversesem
a II-a (voi)
  • convergeți
(să)
  • convergeți
  • convergeați
  • converserăți
  • converseserăți
  • converseseți
a III-a (ei, ele)
  • converg
(să)
  • conveargă
  • convergeau
  • converseră
  • converseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

converge

etimologie: