2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

controlát1 [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: controla] 1-2 Controlare (1-2).

controlat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 323 / Pl: ~ați, ~e / E: controla] 1 Supus unui control. 2 Care se află sub control.

CONTROLÁT, -Ă, controlați, -te, adj. Care se află sub control. – V. controla.

CONTROLÁT, -Ă, controlați, -te, adj. Care se află sub control. – V. controla.

controla [At: STAMATI, D. / V: cot~ / Pzi: ~lez / E: fr contrôler] 1 vt A supune unui control Si: a verifica. 2-3 vtr (D. oameni) A(-și) stăpâni propriile gesturi și mișcări.

CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului; a verifica. 2. A ține sub control, a domina. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. – Din fr. contrôler.

CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului, a verifica. 2. A domina, a stăpâni. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări. – Din fr. contrôler.

CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului. V. supraveghea, verifica. Prin critică și autocritică organizațiile de partid controlează pe orice activist, oricare ar fi postul pe care-l ocupă, atrag masele la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Dar cum ai să mă controlezi dacă am cetit pînă la sfîrșitul capitolului? Ai să mă crezi pe cuvînt? IBBĂILEANU, A. 103. Regulamentul organic ne-a făcut să întrevedem și să dorim foloasele unui guvern controlat de națiune. ODOBESCU, S. III 323. 2. A supune, a domina, a stăpîni. Necesitatea de a controla cu mijloace sociale o forță a naturii, de a o gospodări, de a și-o însuși sau de a o domestici pe scară mare pi în plăsmuiri ale mîinii omenești, joacă rolul cel mai hotărîtor în istoria industriei. MARX, C. I 466. ♦ (Despre oameni) A-și dirija propriile sale gesturi și mișcări.

CONTROLÁ vb. I. tr. 1. A exercita un control, a supune controlului. 2. tr. A domina, a supune, a ține sub control. 3. refl. (Despre oameni) A-și stăpâni gesturile, mișcările. [< fr. contrôler].

CONTROLÁ vb. I. tr. 1. a exercita un control. 2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea. II. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările. (< fr. contrôler)

A SE CONTROLÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține. /<fr. contrôler

A CONTROLÁ ~éz tranz. 1) A supune unui control. ~ camera. ~ caietul. 2) A ține sub control; a avea în dominație. Statul ~ează forțele armate. 3) (emoții, reacții, pasiuni etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a înăbuși. /<fr. contrôler

controlà v. l. a verifica; 2. fig. a critica.

*controléz v. tr. (fr. contrôler). Verific. Înscriŭ în control. Pun marca de control pe obĭectele de metal prețios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

controlá (a ~) vb., ind. prez. 3 controleáză

controlá vb., ind. prez. 1 sg. controléz, 3 sg. și pl. controleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTROLÁT adj. 1. v. verificat. 2. v. revizuit.

CONTROLAT adj. 1. revizuit, verificat. (Un calcul ~.) 2. revăzut, revizuit, verificat. (Text ~.)

CONTROLÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. supraveghea. 3. (TEHN.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpâni. (~ spațiul aerian.)

CONTROLA vb. 1. a cerceta, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.) 2. a (se) supraveghea. (Se ~ cînd vorbește.) 3. (TEHN.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpîni. (~ spațiul aerian.)

Intrare: controlat
controlat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • controlat
  • controlatul
  • controlatu‑
  • controla
  • controlata
plural
  • controlați
  • controlații
  • controlate
  • controlatele
genitiv-dativ singular
  • controlat
  • controlatului
  • controlate
  • controlatei
plural
  • controlați
  • controlaților
  • controlate
  • controlatelor
vocativ singular
plural
Intrare: controla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • controla
  • controlare
  • controlat
  • controlatu‑
  • controlând
  • controlându‑
singular plural
  • controlea
  • controlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • controlez
(să)
  • controlez
  • controlam
  • controlai
  • controlasem
a II-a (tu)
  • controlezi
(să)
  • controlezi
  • controlai
  • controlași
  • controlaseși
a III-a (el, ea)
  • controlea
(să)
  • controleze
  • controla
  • controlă
  • controlase
plural I (noi)
  • controlăm
(să)
  • controlăm
  • controlam
  • controlarăm
  • controlaserăm
  • controlasem
a II-a (voi)
  • controlați
(să)
  • controlați
  • controlați
  • controlarăți
  • controlaserăți
  • controlaseți
a III-a (ei, ele)
  • controlea
(să)
  • controleze
  • controlau
  • controla
  • controlaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

controlat

etimologie:

  • vezi controla
    surse: DEX '98 DEX '09

controla

  • 1. A supune controlului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: verifica 3 exemple
    exemple
    • Prin critică și autocritică organizațiile de partid controlează pe orice activist, oricare ar fi postul pe care-l ocupă, atrag masele la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724.
      surse: DLRLC
    • Dar cum ai să mă controlezi dacă am cetit pînă la sfîrșitul capitolului? Ai să mă crezi pe cuvînt? IBBĂILEANU, A. 103.
      surse: DLRLC
    • Regulamentul organic ne-a făcut să întrevedem și să dorim foloasele unui guvern controlat de națiune. ODOBESCU, S. III 323.
      surse: DLRLC
  • 2. A ține sub control.
    exemple
    • Necesitatea de a controla cu mijloace sociale o forță a naturii, de a o gospodări, de a și-o însuși sau de a o domestici pe scară mare prin plăsmuiri ale mîinii omenești, joacă rolul cel mai hotărîtor în istoria industriei. MARX, C. I 466.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv reflexiv (Despre oameni) A-și dirija propriile gesturi și mișcări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: