2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

contribuțiúne sf vz contribuție

CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.

CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.

CONTRIBUȚIÚNE s. f. v. contribuție.

CONTRIBUȚIÚNE s.f. v. contribuție.

contribuți(un)e f. ceea ce fiecare dă din parte-i la o cheltuială sau sarcină comună; contribuțiuni directe, cari lovesc direct persoana și averea contribuabilului, ca foncieră, dare personală, șosele, patentă, licență de băuturi spirtoase; contribuțiuni indirecte, cari lovesc obiectele de consumațiune, ca impozite pe băuturi, tutun, timbru, vamă.

*contribuțiúne f. (lat. con-tribútio, -ónis). Acțiunea de a contribui. Participare la o cheltuĭală, la o sarcină comună. Bir, impozit, dare. A pune la contribuțiune, a face să contribuĭe, să ajute. Contribuțiune directă, care te atinge direct, ca fonciaru, patenta. Contribuțiune indirectă, care e pusă pe băuturĭ, tutun, timbru, vamă. – Și -úție.

contribúție sf [At: GHICA, S. 698 / V: (înv) ~iúne, (pop) cotrob~ / Pl: ~ii / E: fr contribution] 1 Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună. 2 (Îe) A pune la ~ A folosi sau a solicita capacitatea cuiva la o acțiune. 3 Impozit.

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (înv.) contribuțiúne s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis.

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (înv.) contribuțiúne s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis.

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. Contribuție personală.Îndeplinirea în întregime și la termen a planului de colectări este o contribuție puternică la întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, la lupta pentru pace și pentru ridicarea nivelului de viață al celor ce muncesc la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Dezvoltarea largă a întrecerii socialiste constituie o contribuție puternică la întărirea și dezvoltarea economiei țării noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5,45. ◊ Expr. A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) la o acțiune. Și-a pus toate cunoștințele la contribuție și a rezolvat problema. 2. Impozit. Moțoc... îi înfățoșase [lui Alexandru Lăpușneanu] planul unei nouă contribuții. NEGRUZZI S.I 143. De la boier pînă la moșnean... toți luau parte la contribuțiile statului. BĂLCESCU, O. I 17. Contribuție directă = impozit perceput de la posesorul bunului sau impozit pe venitul impozabil. Contribuție indirectă = impozit inclus în prețul unei mărfi, fiind astfel perceput indirect de la consumator. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) contribuțiúne (GHICA, S. 698) s. f.

contribúție (-ți-e) s. f., art. contribúția (-ți-a), g.-d. art. contribúției; pl. contribúții, art. contribúțiile (-ți-i-)

contribúție s. f. (sil. -ți-e), art. contribúția (sil. -ți-a), g.-d. art. contribúției; pl. contribúții, art. contribúțiile (sil. -ți-i-)

CONTRIBÚȚIE s. 1. obol, ofrandă, (grecism înv.) sinisfora. (O ~ bănească.) 2. v. ajutor. 3. aport. (O valoroasă ~ la...)

CONTRIBÚȚIE s. v. bir, dare, impozit

CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊ A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contribuțiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio].

CONTRIBÚȚIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. impozit. (< fr. contribution, lat. contributio)

CONTRIBÚȚIE ~i f. 1) Parte cu care contribuie cineva la o acțiune sau la o cheltuială comună. ◊ A pune la ~ a folosi; a utiliza. 2) Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului în conformitate cu anumite norme de impunere; impozit. [Art. contribuția; G.-D. contribuției; Sil. -ți-e] /<fr. contribution, lat. contributio, ~onis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRIBÚȚIE s. 1. obol, (grecism înv.) sinisforá. (O ~ bănească.) 2. ajutor, concurs, sprijin. (~ lui a fost hotărîtoare.) 3. aport. (O valoroasă ~ la...)

contribúție s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.

Intrare: contribuție
contribuție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contribuție contribuția
plural contribuții contribuțiile
genitiv-dativ singular contribuții contribuției
plural contribuții contribuțiilor
vocativ singular
plural
contribuțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contribuțiune contribuțiunea
plural contribuțiuni contribuțiunile
genitiv-dativ singular contribuțiuni contribuțiunii
plural contribuțiuni contribuțiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: contribuțiune
contribuțiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.