CONTRAINDICAT, -Ă, contraindicați, -te, adj. (Despre tratamente, medicamente, alimente) Nepotrivit, nerecomandabil, nociv, vătămător în anumite stări sau împrejurări. – V. contraindica.

CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. – Din fr. contre-indication.

contraindicat, ~ă a [At: CĂLINESCU, I. 167 / Pl: ~ați, ~e / E: contraindica] (D. tratamente, medicamente, alimente) 1 Nerecomandabil. 2 Nociv.

contraindicație sf [At: DA / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-indication] (Med) Interzicere a aplicării unui tratament sau a folosirii unui remediu, regim alimentar etc.

* CONTRA-INDICAȚIE sf. 🩺 Circumstanță particulară care împiedică întrebuințarea unui medicament [fr.].

CONTRAINDICAT, -Ă, contraindicați, -te, adj. (Despre tratamente, medicamente, alimente) Nepotrivit, nerecomandabil, neprielnic, nociv, vătămător în anumite stări sau împrejurări. [Pr.: -tra-in-] – V. contraindica.

CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indication.

CONTRAINDICAT, -Ă, contraindicați, -te, adj. (Despre remedii, tratamente sau alimente) Nepotrivit, neprielnic în anumite împrejurări. Folosirea sulfamidelor este contraindicată pentru bolnavii de rinichi.

CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care face vătămătoare aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAINDICAT, -Ă, contraindicați, -te, adj. Nepotrivit, nerecomandabil, neprielnic în anumite împrejurări. – După fr. contreindiqué.

CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care face vătămătoare aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu. – Fr. contre-indication.

CONTRAINDICAT, -Ă adj. (Despre tratamente, medicamente, alimente) Nepotrivit, vătămător pentru anumite stări, împrejurări etc. [< contraindica].

CONTRAINDICAȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen. -iei, var. contraindicațiune s.f. / după fr. contre-indication].

CONTRAINDICAȚIUNE s.f. v. contraindicație.

CONTRAINDICAȚIE s. f. situație (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului. (< fr. contre-indication)

CONTRAINDICAT ~tă (~ți, ~te) (despre remedii, alimente etc.) Care este dăunător pentru sănătate; nociv. Medicament ~. [Sil. -tra-in-] /<fr. contre-indiqué

CONTRAINDICAȚIE ~i f. 1) Indicație contrară celei primite anterior. 2) med. Împrejurare care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Art. contraindicația; G.-D. contraindicației; Sil. -ți-e] /<fr. contre-indication

contraindicație (desp. -ți-e) s. f., art. contraindicația (desp. -ți-a), g.-d. art. contraindicației; pl. contraindicații, art. contraindicațiile (desp. -ți-i-); (farm.; med.) abr. c.i.

contraindicație (-ți-e) s. f., art. contraindicația (-ți-a), g.-d. art. contraindicației; pl. contraindicații, art. contraindicațiile (-ți-i-)

contraindicație s. f. (sil. -tra-in-) → indicație

contraindicație

contraindicație.

CONTRAINDICAT adj. neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.)

CONTRAINDICAT adj. neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.)