16 definiții pentru contracție

contrácție sf [At: Ltr / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr contraction] 1 Încordare a mușchilor în urma excitării lor Și: contractare (5). 2 Micșorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic. 3 (Grm) Contragere. 4 Scriere a unui cuvânt numai cu consoanele care îl alcătuiesc.

CONTRÁCȚIE, contracții, s. f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor în urma excitării lor; contractare. 2. Micșorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic (uscare, răcire, ardere, solidificare). – Din fr. contraction, lat. contractio.

CONTRÁCȚIE, contracții, s. f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului etc.; contractare. 2. Micșorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic (uscare, răcire, ardere, solidificare). – Din fr. contraction, lat. contractio.

CONTRÁCȚIE, contracții, s. f. 1. Încordare, zgîrcire (a mușchilor, a organelor, a corpului); contractare. 2. Micșorarea dimensiunii metalelor sub acțiunea frigului. Proprietăți de dilatare și contracție. – Pronunat: -ți-e. – Variantă: contracțiúne s. f.

contrácție (-ți-e) s. f., art. contrácția (-ți-a), g.-d. art. contrácției; pl. contrácții, art. contrácțiile (-ți-i-)

contrácție s. f. (sil. -ți-e), art. contrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. contrácției; pl. contrácții, art. contrácțiile (sil. -ți-i-)

CONTRÁCȚIE s. 1. (FIZ.) contractare, stricțiune, (rar) contragere. (~ a unui metal la rece.) 2. v. contractare.

CONTRÁCȚIE s.f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului; contractare. 2. Micșorare a volumului unui material, provocată de răcire, uscare etc. [Gen. -iei, var. contracțiune s.f. / cf. fr. contraction, lat. contractio].

CONTRÁCȚIE s. f. 1. încordare, spasm al mușchilor, al corpului. 2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc. 3. ~ gravitațională = reducere a volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională. (< fr. contraction, lat. contractio)

CONTRÁCȚIE ~i f. 1) Scurtare a unui mușchi sub influența unei excitații. ~ musculară. 2) Diminuare a volumului unui corp în urma unui proces fizico-chimic sau tehnologic. [Art. contracția; G.-D. contracției; Sil. -ți-e] /<fr. contraction, lat. contractio, ~onis

contracți(un)e f. 1. strângere tare și instantanee a mușchilor; 2. scăderea volumului unui corp sub influența frigului; 3. reducere a două vocale sau silabe într’una singură.

*contracțiúne f. (lat. contráctio, -ónis. V. tracțiune). Anat. Strîngerea, contragerea mușchilor, nervilor. Gram. Sinalefă, reducerea a doŭă silabe orĭ vocale într’una singură fără eliziune, ca: te-am văzut îld. te am văzut. – Și -ácție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRÁCȚIE s. 1. (FIZ.) contractare, stricțiune, (rar) contrágere. (~ a unui metal.) 2. contractare, strîngere, zgîrcire, (înv.) strînsoáre, zgîrcitúră. (~ a unui mușchi.)

CONTRÁCȚIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micșorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic și tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contracției = teorie prin care se explică formarea munților pornind de la răcirea planetei, contractarea nucleului său și cutarea scoarței terestre. Emisă de geologul francez Léonce Elie de Beaumont, în 1852. 2. Fenomen de reducere treptată a secțiunii transversale a unei vîne de lichid pînă la o valoare minimă în raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare în volum, lungime sau diametru a unor țesuturi sau organe, determinată de acțiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculară = scurtare a unui mușchi în urma excitării sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic și asigură mișcările animalelor pluricelulare. 4. C. gravitațională = reducerea volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.

crăpături de contracție, (engl.= desication craks) , forme caracteristice unui sediment pelitic exondat și supus unui proces rapid de uscare; prin contracția sedimentului, ca urmare a evaporării apei, la supr. sa apare o rețea de crăpături cu forme poligonale (de unde și denumirea de c.), ortogonale și, mai rar, hexagonale și circulare. C.c. se individualizează la interfața sediment – aer sub forma unor șanțuri centimetrice cu tendința de închidere în profunzime. Asemenea structuri indică perioade secetoase. O formă particulară a c.c. o reprezintă c. de uscare. Sin. septarii.

poligon de contracție, (engl.= polygonal cracks, dessication polygon) → crăpături de contracție.

Intrare: contracție
contracție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contracție contracția
plural contracții contracțiile
genitiv-dativ singular contracții contracției
plural contracții contracțiilor
vocativ singular
plural