opțiuni
  • info

9 definiții pentru stricțiune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICȚIUNE, stricțiuni, s. f. (Fiz.) Contracție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. striction.

STRICȚIUNE, stricțiuni, s. f. (Fiz.) Contracție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. striction.

stricțiune sf [At: M. D. ENC. / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr striction] 1 (Fiz) Micșorare a dimensiunilor unui corp Si: contractare (4), contracție (2). 2 Scădere a grosimii unui corp de formă alungită Si: subțiere, constricție (1).

STRICȚIUNE s.f. Micșorare a dimensiunilor unui obiect; gîtuire; strictură. ♦ Constricțiune. [Pron. -ți-u-. / < fr. striction, cf. lat. stringere – a strînge].

STRICȚIUNE s. f. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție. ◊ constricție. (< fr. striction, lat. strictio)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stricțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. stricțiunii; pl. stricțiuni

stricțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. stricțiunii; pl. stricțiuni

stricțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. stricțiunii; pl. stricțiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRICȚIUNE s. 1. v. contracție. 2. v. subțiere.

STRICȚIUNE s. (FIZ.) 1. contractare, contracție, (rar) contragere. (~ unui metal.) 2. subțiere. (~ unui cablu.)

Intrare: stricțiune
stricțiune substantiv feminin
  • silabație: stric-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricțiune
  • stricțiunea
plural
  • stricțiuni
  • stricțiunile
genitiv-dativ singular
  • stricțiuni
  • stricțiunii
plural
  • stricțiuni
  • stricțiunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricțiune, stricțiunisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.