2 intrări

19 definiții

contraatác sn [At: MAIORESCU, CR. II, 89 / Pl: ~uri / E: fr contre-attaque] 1 Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale Si: contralovitură. 2 (Spt) Atac prompt, ca răspuns la atacul adversarului Si: ripostă.

CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă promptă, ca răspuns la atacul adversarului. – Din fr. contre-attaque.

CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaque.

CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Atac desfășurat de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. Mitralierele răpăiau la începutul contraatacului. CAMILAR, N. I 381.

contraatác s. n., pl. contraatácuri

contraatác s. n., pl. contraatácuri

CONTRAATÁC s.n. Atac executat de forțe care se găsesc în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [După fr. contre-attaque].

CONTRAATÁC s. n. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile. ◊ (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă. (< fr. contre-attaque)

CONTRAATÁC ~uri n. Atac realizat prin trecerea de la defensivă la ofensivă. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataque

*contraatác n., pl. urĭ (fr. contre-attaque). Atac îndreptat contra altuĭ atac (de ex., trecerea de la defensivă la ofensivă).

contraataca vt [At: DA ms / Pzi: ~tác / E: fr contre-attaquer] 1 A executa un contraatac. 2 (Spt) A da o ripostă.

CONTRAATACÁ, contraatác, vb. I. Tranz. (Mil.) A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. – Din fr. contre-attaquer.

CONTRAATACÁ, contraatac, vb. I. Tranz. A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaquer.

CONTRAATACÁ, contraatác, vb. I. Tranz. A da o lovitură, printr-o ripostă ofensivă, inamicului pătruns în dispozitivul apărării, cu scopul de a-l nimici și de a restabili integritatea poziției de apărare.

contraatacá (a ~) vb., ind. prez. 3 contraatácă

contraatacá vb., ind. prez. 1 sg. contraatác, 3 sg. și pl. contraatácă; conj. prez. 3 sg. și pl. contraatáce; ger. contraatacând

CONTRAATACÁ vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer].

CONTRAATACÁ vb. tr. a executa un contraatac. (< fr. contre-attaquer)

A CONTRAATACÁ contraatác tranz. 1) (inamici) A lovi printr-un contraatac. 2) sport (advesari) A respinge printr-un contraatac. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataquer

Intrare: contraatac
contraatac substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraatac
  • contraatacul
  • contraatacu‑
plural
  • contraatacuri
  • contraatacurile
genitiv-dativ singular
  • contraatac
  • contraatacului
plural
  • contraatacuri
  • contraatacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: contraataca
contraataca verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraataca
  • contraatacare
  • contraatacat
  • contraatacatu‑
  • contraatacând
  • contraatacându‑
singular plural
  • contraata
  • contraatacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contraatac
(să)
  • contraatac
  • contraatacam
  • contraatacai
  • contraatacasem
a II-a (tu)
  • contraataci
(să)
  • contraataci
  • contraatacai
  • contraatacași
  • contraatacaseși
a III-a (el, ea)
  • contraata
(să)
  • contraatace
  • contraataca
  • contraatacă
  • contraatacase
plural I (noi)
  • contraatacăm
(să)
  • contraatacăm
  • contraatacam
  • contraatacarăm
  • contraatacaserăm
  • contraatacasem
a II-a (voi)
  • contraatacați
(să)
  • contraatacați
  • contraatacați
  • contraatacarăți
  • contraatacaserăți
  • contraatacaseți
a III-a (ei, ele)
  • contraata
(să)
  • contraatace
  • contraatacau
  • contraataca
  • contraatacaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)