2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contorsionat2, ~ă a [At: SADOVEANU, V. F. 127 / Pl: ~ați, ~e / E: contorsiona] 1 Răsucit. 2 (D. oameni) Cu o parte a corpului deformată din cauza unei suferințe trecătoare. 3 (Fig; d. stil) Lipsit de armonie.

contorsionát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: contorsiona] Contorsionare.

CONTORSIONÁT, -Ă, contorsionați, -te, adj. 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul sau cu o parte a trupului strâmbată (din cauza unei infirmități sau a unei suferințe trecătoare). 2. Fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător; chinuit. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionné.

CONTORSIONÁT, -Ă, contorsionați, -te, adj. 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul sau cu o parte a trupului strâmbată (din cauza unei infirmități sau a unei suferințe trecătoare). 2. Fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător; chinuit. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionné.

CONTORSIONÁT, -Ă, contorsionați, -te, adj. (Rar) 1. (Despre persoane) Cu trupul sau cu o parte a trupului strîmbată (din cauza unei infirmități sau a unei suferințe trecătoare). (Fig.) Ostroavele de jepi contorsionați nu oferă nici un adăpost. SADOVEANU, V. F. 101. 2. Fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător, chinuit. Era un tînăr profesor de matematici din Brăila... Avea preocupări filozofice. Și un stil contorsionat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 3/3. – Pronunțat: -si-o-.

CONTORSIONÁT, -Ă adj. (Rar) 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul (sau cu o parte a trupului) răsucit, strâmbat. 2. (Fig.; despre stil) Nearmonios, necurgător; chinuit. [Pron. -si-o-. / cf. fr. contorsionné].

CONTORSIONÁT, -Ă adj. 1. (ră)sucit, deformat. 2. (fig.) lipsit de armonie, nereușit stilistic. (< fr. contorsionné)

contorsiona vtr [At: DN3 / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr contorsionner] 1-2 A provoca contorsiuni (1-2).

CONTORSIONÁ, contorsionez, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionner.

CONTORSIONÁ, contorsionez, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionner.

CONTORSIONÁ vb. I. tr., refl. A provoca sau a face contorsiuni. [Pron. -si-o-. / < fr. contorsionner].

CONTORSIONÁ vb. tr., refl. a face contorsiuni, crispații. (fig.) atitudine forțată, mișcări dezordonate. (< fr. contorsionner)

A SE CONTORSIONÁ se ~eáză intranz. (despre articulații, părți ale corpului) A contracta o contorsiune. [Sil. -si-o-] /<fr. contorsionner

A CONTORSIONÁ ~éz tranz. A face să se contorsioneze. [Sil. -si-o-] /<fr. contorsionner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contorsionát (-si-o-) adj. m., pl. contorsionáți; f. contorsionátă, pl. contorsionáte

contorsionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. contorsionáți; f. sg. contorsionátă, pl. contorsionáte

contorsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 contorsioneáză

contorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. contorsionéz, 3 sg. și pl. contorsioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTORSIONÁT adj. răsucit, sucit. (Un corp ~.)

CONTORSIONAT adj. răsucit, sucit. (Un corp ~.)

CONTORSIONÁ vb. a (se) răsuci, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-și ~ corpul.)

CONTORSIONA vb. a (se) răsuci, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-și ~ corpul.)

Intrare: contorsionat
contorsionat adjectiv
  • silabație: -si-o-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contorsionat
  • contorsionatul
  • contorsionatu‑
  • contorsiona
  • contorsionata
plural
  • contorsionați
  • contorsionații
  • contorsionate
  • contorsionatele
genitiv-dativ singular
  • contorsionat
  • contorsionatului
  • contorsionate
  • contorsionatei
plural
  • contorsionați
  • contorsionaților
  • contorsionate
  • contorsionatelor
vocativ singular
plural
Intrare: contorsiona
  • silabație: -si-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contorsiona
  • contorsionare
  • contorsionat
  • contorsionatu‑
  • contorsionând
  • contorsionându‑
singular plural
  • contorsionea
  • contorsionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contorsionez
(să)
  • contorsionez
  • contorsionam
  • contorsionai
  • contorsionasem
a II-a (tu)
  • contorsionezi
(să)
  • contorsionezi
  • contorsionai
  • contorsionași
  • contorsionaseși
a III-a (el, ea)
  • contorsionea
(să)
  • contorsioneze
  • contorsiona
  • contorsionă
  • contorsionase
plural I (noi)
  • contorsionăm
(să)
  • contorsionăm
  • contorsionam
  • contorsionarăm
  • contorsionaserăm
  • contorsionasem
a II-a (voi)
  • contorsionați
(să)
  • contorsionați
  • contorsionați
  • contorsionarăți
  • contorsionaserăți
  • contorsionaseți
a III-a (ei, ele)
  • contorsionea
(să)
  • contorsioneze
  • contorsionau
  • contorsiona
  • contorsionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)