11 definiții pentru contoar comptoar

contoár sn [At: DN3/ V: comptuár, ~tuár / Pl: ~e / V: fr comptoir] 1 Birou de comerț. 2 Birou al unui bancher. 3 Agenție comercială pe teritoriul unui stat străin. 4 Birou la care se fac plățile în bănci sau în casele de comerț.

CONTOÁR, contoare, s. n. 1. Birou de comerț (în special al unui bancher). 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc. 3. Agenție comercială într-un stat străin. [Var.: comptoár s. n.] – Din fr. comptoir.

După DN, și: contuar, comptuar. - LauraGellner

contoár/comptoár (agenție comercială, birou, tejghea) (înv.) (-toar) s. n., pl. contoáre/comptoáre

CONTOÁR s.n. 1. Birou de comerț, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agenție comercială într-un stat străin (mai ales într-o țară comercială). 2. Masă, mobilă, loc unde se fac plățile în casele mari de comerț sau de bancă. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

CONTÓAR s. n. 1. birou de comerț (în special al unui bancher); masă unde se fac plățile în casele mari de comerț. 2. agenție comercială într-un stat străin. (< fr. comptoir)

COMPTOÁR s. v. birou, masă, tarabă, tejghea.

comptoár s.n. (înv.) 1. masă lungă și măsură folosită de negustori; tejghea, tarabă, scrin. 2. birou administrativ, cancelarie. 3. reprezentanță comercială într-o țară străină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

comptoár s. v. BIROU. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA.

Intrare: contoar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contoar contoarul
plural contoare contoarele
genitiv-dativ singular contoar contoarului
plural contoare contoarelor
vocativ singular
plural
comptoar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comptoar comptoarul
plural comptoare comptoarele
genitiv-dativ singular comptoar comptoarului
plural comptoare comptoarelor
vocativ singular
plural