14 definiții pentru contoar / comptoar comptoar comptuar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contoár sn [At: DN3 / V: comptuár, ~tuár / Pl: ~e / E: fr comptoir] 1 Birou de comerț. 2 Birou al unui bancher. 3 Agenție comercială pe teritoriul unui stat străin. 4 Birou la care se fac plățile în bănci sau în casele de comerț. corectată

CONTOÁR, contoare, s. n. 1. Birou de comerț (în special al unui bancher). 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc. 3. Agenție comercială într-un stat străin. [Var.: comptoár s. n.] – Din fr. comptoir.[1]

  1. După DN, și: contuar, comptuar. LauraGellner

CONTOÁR s.n. 1. Birou de comerț, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agenție comercială într-un stat străin (mai ales într-o țară comercială). 2. Masă, mobilă, loc unde se fac plățile în casele mari de comerț sau de bancă. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

CONTÓAR s. n. 1. birou de comerț (în special al unui bancher); masă unde se fac plățile în casele mari de comerț. 2. agenție comercială într-un stat străin. (< fr. comptoir)

comptuár sn vz comptoar

COMPTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contoár/comptoár (agenție comercială, birou, tejghea) (înv.) (-toar) s. n., pl. contoáre/comptoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPTOÁR s. v. birou, masă, tarabă, tejghea.

comptoar s. v. BIROU. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comptoár s.n. (înv.) 1. masă lungă și măsură folosită de negustori; tejghea, tarabă, scrin. 2. birou administrativ, cancelarie. 3. reprezentanță comercială într-o țară străină.

Intrare: contoar / comptoar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contoar
  • contoarul
  • contoaru‑
plural
  • contoare
  • contoarele
genitiv-dativ singular
  • contoar
  • contoarului
plural
  • contoare
  • contoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comptoar
  • comptoarul
  • comptoaru‑
plural
  • comptoare
  • comptoarele
genitiv-dativ singular
  • comptoar
  • comptoarului
plural
  • comptoare
  • comptoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comptuar
  • comptuarul
  • comptuaru‑
plural
  • comptuare
  • comptuarele
genitiv-dativ singular
  • comptuar
  • comptuarului
plural
  • comptuare
  • comptuarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contoar / comptoar comptoar comptuar

  • 1. Birou de comerț (în special al unui bancher).
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc.
  • 3. Agenție comercială într-un stat străin.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: