CONTOÁR, contoare, s. n. 1. Birou de comerț (în special al unui bancher). 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc. 3. Agenție comercială într-un stat străin. [Var.: comptoár s. n.] – Din fr. comptoir.^[1]

contoár sn [At: DN³ / V: comptuár, ~tuár / Pl: ~e / E: fr comptoir] 1 Birou de comerț. 2 Birou al unui bancher. 3 Agenție comercială pe teritoriul unui stat străin. 4 Birou la care se fac plățile în bănci sau în casele de comerț. corectată

CONTOÁR s.n. 1. Birou de comerț, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agenție comercială într-un stat străin (mai ales într-o țară comercială). 2. Masă, mobilă, loc unde se fac plățile în casele mari de comerț sau de bancă. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

CONTÓAR s. n. 1. birou de comerț (în special al unui bancher); masă unde se fac plățile în casele mari de comerț. 2. agenție comercială într-un stat străin. (< fr. comptoir)

COMPTOÁR s. n. v. contoar.

comptuár sn vz comptoar

COMPTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN].

contoár/comptoár (agenție comercială, birou, tejghea) (înv.) (-toar) s. n., pl. contoáre/comptoáre

contoár s. n.

contoar.

comptoár v. contoár

COMPTOÁR s. v. birou, masă, tarabă, tejghea.

comptoar s. v. BIROU. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA.

comptoár s.n. (înv.) 1. masă lungă și măsură folosită de negustori; tejghea, tarabă, scrin. 2. birou administrativ, cancelarie. 3. reprezentanță comercială într-o țară străină.