comptoar sn [At: (a. 1829) ALBINA ROMÂNEASCĂ I, p. 4, ap. DA / V: ~tuar, cont~, contuar, contor, contoră / P: ~to-ar / Pl: ~e / E: fr comptoir] (Înv) 1 Tejghea. 2 (Înv) Incinta în care un negustor sau bancher își avea biroul. 3 Sediul unei administrații publice Si: birou, (înv) cancelarie. 4 Reprezentanță comercială într-o țară străină.