* CONTOAR (pl. -re) sn. ⚚ 1 Birou de comerț, în spec. al unui bancher ¶ 2 Masa, mobila, locul, unde se fac plățile în casele mari de comerț sau de bancă [fr. comptoir].

CANTOR² (pl. -oare) sn., CANTORĂ sf., ⚚ = CONTOAR: eu mă duc să închiz ~u și magazia CAR.; Sultanii ... le dase voie a locui și a ține cantoare în mahalalele Pera și Galata ODOB.; cămara este cantora sărăriilor [rus. kontora].